Jocurile video fac parte din lumea copiilor noștri.
Unii le-au descoperit singuri, alții au fost ajutați chiar de părinți. Spun de la început că în această privință, atât din prisma formării mele profesionale dar și ca mama, sunt pentru păstrarea unui echilibru. Nu le-aș interzice complet copilului, dar nici nu le-aș lăsa ,,la liber". Însă tocmai echilibrul este cel mai dificil de obținut, iar efectele dependenței de jocuri pot fi grave.
Am văzut cazuri fericite în care copiii nu au fost afectați în mod negativ de jocuri, dar și cazuri foarte nefericite din cauza jocurilor video: am avut un elev la gimnaziu, care la 13 ani aproape că se ținea de pereți când mergea pe holul școlii. Atât de introvertit ajunsese. Îl deranja lumina naturală. Nu mai putea rămâne ancorat în lumea reală, nu mai putea comunica normal și în ciuda faptului că era un copil inteligent, nu mai putea face față programului și cerințelor școlare normale.
Ne preocupăm ca părinți sau ca specialiști în educație de acest aspect și analizăm de obicei lucrurile strict din perspectiva cea mai importantă: sănătatea mentală și fizică a copilului. Discutăm despre efectele jocurilor video pentru psihicul și dezvoltarea copilului, pentru sănătatea sa oculară și cognitivă. Ele sunt esențiale. Și mă bucur că există în prezent informații publicate online și discutate în emisiuni, la îndemâna oricărui adult interesat să afle mai multe despre acest subiect și astfel să-și protejeze mai bine copiii.
Dar iată că ar mai fi un aspect secundar, dar demn de luat în seamă, când vine vorba de dependența copilului de jocurile video. Cred că e folositor să redau o parte din ceea ce mi-a povestit zilele trecute mama unui băiețel. Am rugat-o să scrie, pentru a posta public.
Consider că ar putea fi util pentru cei care au copii încă prea mici ca să se joace online. Ar știi mai bine la ce să se aștepte și ar putea preveni astfel de situații foarte neplăcute:
,,Lucrez în IT la o corporație. Mi-am ținut copilul departe de telefon, tabletă și internet până la vârsta de 6 ani când am participat împreună cu el la o petrecere de la firmă, cu colegii mei și copiii lor. Acolo a aflat și s-a jucat prima dată jocul Roblox. Ceilalți copii, de aceeași vârstă sau mai mari stăteau pe telefoane, a stat și el cu ei. După acea petrecere mi-a cerut zilnic să-i dau accesul la acest joc. Până am cedat.
Am considerat totuși că decât sa-i cumpăr propriul telefon la o vârstă așa fragedă, mai bine îi cumpăr un laptop.
Am cumpărat, jocul Roblox l-am instalat și a fost foarte fericit. Parcă îl juca de ani de zile, am fost surprinsă să văd cât de repede a învățat și s-a descurcat cu laptopul și cu jocul. Se juca într-un fel de grupuri cu copiii colegilor mei. Comunicau în timpul jocului.
Cam după o săptămână a început să mă roage să-i cumpăr un pachet cu ,,robuxi", un fel de bani virtuali pe care îi putea folosi în jocul Roblox. Că ceilalți au și el nu are, că e cel mai prejos dintre toți, că ar vrea un skin nou, etc.
Am cedat și am folosit cardul bancar, în 3 secunde i-am cumpărat robuxi. M-au costat 99 lei. A doua zi nu mai avea nimic! Cheltuise toți robuxii pe 2-3 produse virtuale gen schimbarea culorii la un scut, o unealtă nouă și un skin nou (am aflat și eu că însemna o mică modificare de culoare la avatarul său din joc).
A început să mă asalteze cu noi rugăminți fierbinți, că nu a știut prima dată ce să facă, dar că acum știe cum să-i cheltuie, că îi trebuie un pachet nou de robuxi, tot așa, până am mai luat unul. Încă 99 lei. A venit ziua lui, ne-a spus tututor că-și dorește robuxi. Am făcut calculul câte un ,,cadou" de la mama, tata, tataie, mamaie, nașu, unchiul, etc. S-au strâns în jur de 1000 lei. A vrut să îi cheltuie pe toți pentru robuxi, era plăcerea lui cea mai mare.
La un moment dat am uitat o bifă în formularul de achiziție online. După scurt timp, verific soldul cardului meu bancar în aplicația de online banking și lipseau 7400 lei! Am sunat la bancă pentru că în extras apăreau zeci de tranzacții dubioase cu cardul. Banca mi-a spus că tranzacțiile sunt valabile și m-am prins din discuție că este vorba de achiziții de robuxi.
Copilul apăsase de câteva ori, a văzut că primește robuxi și nu și-a dat seama de gravitatea situației și de faptul că de fapt îi cumpără iar banii sunt retrași de pe cardul meu memorat în sistem. A apăsat de zeci de ori și a cumpărat robuxi de toți banii care lipseau. Am sunat la bancă să blocheze tranzacțiile, am explicat situația (încă apăreau la tranzacții în procesare) dar banca mi-a explicat că înțelege, dar nu poate să mă ajute. Numai comerciantul decide acest lucru, numai dacă e de acord să-mi înapoieze sumele.
Am trimis o reclamație furnizorului de robuxi fără așteptări. Firmă străină, formular de contact online, pe cine să trag la răspundere... Am menționat că am de gând să mă adresez instituțiilor din țara mea. Am avut surpriza să-mi returneze o parte din bani imediat, în jur de 30%, pentru că de restul copilul meu cumpărase deja în joc tot felul de chestii virtuale, adică aruncase banii în vânt cu o viteză incredibilă.
Am făcut atunci pentru prima dată un calcul și în ultimele 3 luni cheltuisem în medie în jur de 800-900 lei lunar, cu bună știință, pentru acest joc, fiindcă cedam rugăminților copilului, fără să-mi dau seama pe moment câți bani s-au adunat.
Atunci am zis STOP! Este o mare afacere, aceste jocuri manipulează copiii, să manipuleze părinții, să bage bani continuu, pentru nimic.
Sunt fabrici imense de făcut bani, foarte bine organizate cu strategii bine gândite! Și asta pe lângă tot ceea ce jocurile provoacă rău copiilor.
De atunci copilul meu se mai joacă doar jocuri gratuite. A fost greu dezvățul însă cu multă răbdare și explicații am reușit să mă impun. Dar discut cu colegii de la muncă și realizez câți au rămas prinși în capcana în care intrasem și eu la început!"
