V-am obișnuit să împărtășesc cu voi mesaje emoționante, înălțătoare, pe care le primesc pe e-mail, pentru a vă aduce în suflete bucuria pe care o simt și eu atunci când le citesc.
Însă, uneori, mesajele pe care le primesc sunt cutremurătoare: unele extrem de personale, triste, revoltătoare. Încerc să ajut cu o vorbă bună, dar există situații în care este nevoie de mai mult sau probleme care mă depășesc.
Cu permisiunea celei care a scris, public sub anonimat acest mesaj. Să-i spunem Ana.
În prezent, are 35 de ani și locuiește în continuare sub același acoperiș cu acest bărbat, care cu greu poate fi numit „tată”, dar și cu mama sa, de care are grijă, deoarece de câteva luni se află într-o condiție medicală specială.
Invit la comentarii pe oricine are o vorbă de încurajare sau un sfat util despre ce ar putea face în această situație. Nu voi accepta comentarii care judecă victima sau care conțin atacuri la persoană.
Mesajul Anei:
,,Bună ziua,
dând peste o imagine postată de dvs., care reflectă perfect situația în care mă aflu, mi-am făcut curaj să cer ajutorul; poate mă puteți îndruma unde să mă adresez, astfel încât nici să nu fiu pusă în pericol. Comportamentul individului cu care trăiesc sub același acoperiș și care doar cu numele îmi este tată a devenit amenințător.
Două zile este treaz, restul de 22 este beat criță. Starea lui avansată de ebrietate a degenerat în jigniri, un amalgam de denigrări la adresa mea, mai ales când se află sub influența alcoolului. A ridicat bara de metal de la aspirator ca să mă lovească în cap.
În trecut, a lăsat un vecin să zacă pe gresie o noapte întreagă, după ce l-a lovit în stare de ebrietate, pentru că acesta se pilise puțin și nu voia să plece. A avut noroc de bunăvoința vecinului, care nu l-a reclamat.
Situația este însă ascunsă de ochii autorităților. Când am sesizat ceva, au venit, dar tot nu s-au luat măsuri, iar agresorul a reușit să inducă agenții în eroare, întorcând situația împotriva mea. M-a făcut nebună în fața lor, dar în lipsa mea. Am aflat abia târziu, eu, care am fost abuzată atâția ani.
Problema cu violența datează de 20 de ani, timp în care a avut mai multe schimbări de comportament. M-a dat cu capul de calorifer la 14 ani; la 7 ani mă bătea, iar pe mama mea la 8 ani, moment după care a urmat divorțul.
Adoptă un comportament disimulativ în fața martorilor. Reușește să manipuleze inclusiv persoana rănită, cerându-și iertare, însă nu după mult timp repetă din nou violențele.
Nu am urme pe corp, dar mă supune constant la umilințe și jigniri. Când consumă alcool, toate frustrările sale acumulate de o viață le revarsă asupra mea, în lipsa martorilor.
Profită de faptul că nu este nimeni și mă vede lipsită de apărare. Abuzează de fragilitatea feminină, incapabilă să se apere în fața unui animal masiv de 90 kg, care devine tot mai agresiv de fiecare dată când bea.
La cine pot apela? La poliție nu, întrucât, din cauza inacțiunii autorităților și a neadministrării unui avertisment sau a unei amenzi, comportamentul său a degenerat. Se crede invincibil, un agresor care a ajuns să considere că comportamentul său este tolerat și acceptat de autorități.
Aceștia, luați de proști, l-au și crezut când m-a făcut nebună.
Niciodată nu ne-a iubit, nici pe mine, nici pe mama."
