Noroc cu Netflix! Am spus-o de multe ori, recunosc, când în momentele în care aveam chef să vizionez ceva relaxant butonam telecomanda fără succes.
Pe Netflix avem conturi personalizate, dar în vacanță am vrut să văd împreună cu fiul meu preadolescent câteva filme din secțiunea pentru copii/adolescenți. Am văzut unele chiar reușite, dar la multe nu am rezistat până la final, din diverse motive: prea multe flash-uri, prea multă acțiune și agitație uneori, sau cu idei mult prea nonconformiste pentru vârsta lui etc.
O parte dintre ele m-au pus puțin pe gânduri ce-i drept, din perspectiva multitudinii de scenarii ușoare, fără prea multă sare și piper, cu puține provocări cognitive, dar m-am consolat cu faptul că el citește destul de multe cărți și atunci balanța rămâne cumva echilibrată.
Și la un moment dat, am avut ideea de a vedea niște filme clasice. Am văzut împreună ,,Dirty Dancing" (1987), apoi ,,ForrestGump" (1994), ,,Good Will Hunting" (1997) și ,,Parfum de femeie" (1992). Urmează să ne uităm la ,,Grease" (1978).
Mai puține flash-uri, dar foarte multe mesaje puternice și niciun pic de plictiseală. Deși la început mi-a fost teamă de asta, nu a fost deloc cazul. Din contră, genul i-a trezit interesul și acum își face o listă de filme clasice pe care să le vizioneze pe viitor.
Cred că filmele clasice au farmecul lor și ceva aparte care îi ajută pe copii să înțeleagă mai bine aspectele vieții. Surprind mult mai realist diverse situații și pot fi inspiraționale. În același timp stimulează mai bine gândirea și empatia.
Vă recomand, fără a exclude noile producții, să încercați și filmele clasice dacă aveți copii adolescenți.
De asemenea, îmi puteți scrie în comentarii ce filme recomandați, AICI.
