Am fost educată și acasă, și la școală în spiritul dreptății și al corectitudinii. Muncește și vei reuși!
Implică-te, acordă suficient timp și atenție, pune suflet în tot ceea ce faci! Doar așa vei primi apreciere și îți vei atinge obiectivele. Fii cât mai bună în activitatea ta, ca să avansezi profesional.
Prin anul 2007 am absolvit un Master. L-am făcut la zi, la Universitatea București. Am avut unii dintre cei mai buni profesori universitari din țară. Am ales Managementul Resurselor Umane pentru că îmi completa perfect cunoștințele din domeniul sociologiei, psihologiei, pedagogiei și comunicării, acumulate până atunci. Lucrarea de disertație a fost pe tema motivației profesionale și a încununat teoria învățată timp de 2 ani despre importanța recrutării angajaților, adaptarea interviurilor de angajare pentru a selecta cei mai potriviți oameni, conduita profesională etică, lucrul în echipă, coordonarea unei echipe, mentorat etc.
Bineînțeles că am aplicat cu entuziasm tot ceea ce învățasem, mi-am făcut treaba cu seriozitate și responsabilitate. Am lucrat în multe locuri, dar, pe parcursul meu profesional, care a inclus până în momentul de față angajări la stat, la companii private, anteprenoriat și colaborări ocazionale, s-a întâmplat să mă întâlnesc de 3 ori cu situația în care locul de muncă respectiv să-mi placă în mod deosebit. Să simt că mi se potrivește cu adevărat și să-i acord o importanță mai mare decât era necesar, cu toate ingredientele pentru a obține rezultate de succes: timp fără limite, atenție, implicare cu suflet!
Am performat, m-am remarcat prin profesionalism, pricepere și am fost mândră de realizările mele, dar de fiecare dată situația care a urmat m-a surprins, pentru că nimic din ceea ce învățasem în teorie nu s-a întâmplat, din contră!
1. Prima dată - Eram la începutul carierei și am fost foarte fericită să obțin acel loc de muncă, în sistemul de stat. M-am străduit, exact așa cum vă povesteam mai sus, iar performanțele mele au început, de la un moment dat încolo, să scoată în evidență și instituția la care lucram, nu doar pe mine. Deși plecasem de la dorința de a nu dezamăgi conducerea care-mi acordase o șansă și mă angajase, ajunsesem în punctul în care, teoretic, îi ofeream motive de mândrie. Dar realitatea a fost cu totul alta. Conducerea mă angajase doar pentru a-și acoperi o nevoie și nu-și dorea niciun fel de performanță din partea mea, care mai mult a atras atenția sistemului asupra instituției și de aceea a deranjat. De fapt, puțin îi păsa de calitatea muncii mele, important era să fie postul ocupat și să nu tulbure nimeni apele. De asemenea, toate reușitele mele profesionale au generat invidii tăioase din partea colegelor, care n-au ratat nicio ocazie de a-mi pune bețe-n roate sau de a mă ,,săpa". Mi-am făcut dușmani și am început să încasez gratuit tot felul de răutăți. Am realizat ce se întâmplă și am încheiat capitolul.
2. A doua oară - La mulți ani distanță, tot la stat. Găsesc jobul visurilor mele, mă angajez cu un entuziasm debordant și fac tot ce pot. Până în momentul în care-mi dau seama că nu va aprecia nimeni succesul meu profesional și că el m-a transformat într-o amenințare, drept care mi se face vânt cu măiestrie chiar de cei care ar fi trebuit să se bucure de performanța subalternului lor. Am înțeles mai târziu cadrul de ansamblu. Începusem să stric, fără să vreau, aranjamentele deja făcute de conducere pentru rude, care urmau să fie angajate în viitorul apropiat după un plan bine pus la punct. Liniștea și echilibrul sunt cele mai importante, așa că m-am scutit de asemenea lupte și m-am reorientat, iar ei au putut să-și ducă liniștiți strategia murdară mai departe.
3. A treia oară - De data aceasta la o companie privată. Tot ceea ce am oferit în plus (cum vă spuneam: timp, atenție, implicare) în loc să fie apreciat, a dus la o interpretare total greșită: Forțăm nota cât putem, o lăsăm să se implice cât mai mult și oferim cât mai puțin, că ține prosteala! Până în punctul în care nu mai rezistă și pleacă. Ceea ce s-a și întâmplat, după ce nu m-au mai ținut nervii și puterile să implor pentru plata cu țârâita a remunerației, în condițiile acumulării unui sold important (cel puțin pentru mine). Bineînțeles, insistența de a-mi recupera până la urmă banii munciți m-a transformat din victimă în agresor, în ochii celor care ar fi trebuit să fie mult mai corecți și atenți la responsabilitățile minime față de angajații pe care se bazează cel mai mult.
Acestea au fost cele 3 situații din care am învățat că (mai ales pe meleagurile noastre mioritice) viața reală este mult mai complexă și mai surprinzătoare decât scrie în teorie, inclusiv din punct de vedere profesional. De fiecare dată când am închis o ușă s-au deschis altele noi, unele extraordinare. Și, privind în urmă, constat că ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost capacitatea de adaptare la provocările și situațiile vieții, chiar dacă unele m-au surprins dramatic.
Din acest motiv, am considerat că una dintre cele mai prețioase lecții pe care o pot ,,preda" copiilor este că nu întotdeauna e valabil principiul ,,după faptă și răsplată". Și nu toți oamenii mari sunt respectabili, corecți și au dreptate (așa cum am fost eu educată atunci când eram copil). Le-am spus celor mici că, indiferent cât de buni ar fi în ceea ce-și propun, uneori pot ajunge în punctul în care cel mai inspirat lucru este să facă un pas în spate, sau în lateral, pentru a putea avansa cu adevărat.
În acest fel i-am ajutat să-și creeze așteptări realiste, să dezvolte o gândire critică și o viziune largă a lucrurilor, din cât mai multe perspective. De asemenea, să interpreteze într-un mod mult mai complex fiecare posibilitate pe care o au la îndemână, căci deseori ceea ce poate fi perceput ca un eșec (renunțarea la un drum) reprezintă macazul care te ajută să avansezi mai rapid, acolo unde ești apreciat și unde oamenii au capacitatea de a vedea valoarea ta.
În prezent, este mai important ca oricând să adaptăm teoria la viața reală în toate domeniile și să ne străduim ca abordarea față de copiii noștri în privința educației să fie cât mai eficientă și să-i ajute în adevărat sens al cuvântului, nu doar pentru note și examene, ci și pentru viață.
Îmi puteți lăsa un comentariu pe această temă aici, la postarea articolului pe pagina mea de Facebook.
