Câți prieteni buni mai există? Nu mă refer la cunoștințe, la colegii cu care ne împrietenim sau la prietenii de pe rețele.
Prieteni adevărați înseamnă oamenii care nu au nimic de obiectat în legătură cu viața ta, așa cum este ea. Cei cărora le poți spune fără grijă, rușine sau vină veștile proaste despre tine.
Oameni în fața cărora nu te temi să suferi căci nu te vor asalta cu soluții minune, nu te vor lovi când ești la pământ, nu-ți vor povesti cum lor li s-a întâmplat ceva mult mai rău, nu te vor judeca aspru și te vor face să te simți și mai mizerabil, ci doar vor fi acolo... să te asculte, să îți arate că le pare rău alături de tine.
Prietenii adevărați sunt oamenii cărora le poți spune liniștit mai ales veștile bune. Fără ca ei să-ți zâmbească în față, dar să te urască în sinea lor, din invidie sau răutate.
Fără să râdă de tine când nu ești de față. Fără să emane spre tine valuri de energii negative pentru fiecare reușită din plan personal sau profesional.
Cu toate astea, deși avem capacitatea de a simți în sinea noastră când nu suntem înconjurați de prieteni adevărați, ci de oameni care manifestă o falsă afecțiune față de noi, de multe ori ne este greu să-i ținem la distanța optimă, și-i lăsăm foarte aproape.
Ar trebui să stăm departe de acești oameni? Să nu le ,,oferim" gândurile și atenția noastră, atunci când le simțim sau le vedem răutatea cu ochii noștri?
Da, pentru că au tendința de a-i trage în jos pe cei cu care interacționează. Gesturile și vorbele lor provoacă suferință, frământări și răni emoționale care necesită timp de vindecare.
Este bine să-i lăsăm să se lipească de sufletul nostru doar pe oamenii care merită, chiar dacă la un moment dat... nu există nimeni.
Îmi puteți scrie o părere despre acest subiect sub formă de comentariu la postarea de pe pagina mea, aici.
