Ca și voi, am început să observ recomandările de a viziona această producție după ce internetul s-a încins și postările au început să curgă pe flux. 

Apoi s-au pornit și mesajele directe. Și imediat întrebările: ce ziceți, e bun, ce părere aveți despre el?

Am înțeles că este interesant, altfel n-ar fi avut acest ecou puternic. Îndrăznesc să spun și controversat, pentru că am văzut și câteva recenzii negative. Pe larg, eu n-am citit nicio opinie și nicio postare înainte, am preferat să văd mai întâi despre ce este vorba, să încerc să-mi formez o părere proprie după ce-l vizionez și apoi să citesc ce cred alții, știind totodată la ce fac referire.

Da, l-am văzut și eu alături de fiul adolescent. Mai interesant decât filmul în sine (o miniserie din 4 episoade) au fost discuțiile noastre, mai ales că puneam pauză la anumite scene, ca să putem dezbate ideile în voie. M-am folosit de acest film ca să-i explic o groază de aspecte și la final am rămas cu impresia că a contribuit la calitatea comunicării noastre pe marginea unor chestiuni foarte delicate. Aviz amatorilor!

Fără alte introduceri, că deja s-a saturat internetul pe acest subiect, vă spun pe scurt cum l-am interpretat eu. Un film artistic, realizat cu un scop.

Spun un film artistic, pentru cei care caută să se identifice neapărat cu situațiile din film, de genul ,,așa e acum în școli". Cred că este o pistă falsă.

Pentru mine, obiectivul filmului nu este de a reflecta prezentul. Ci de a trage un semnal de alarmă, bazat pe faptul că educația unui copil depinde de toți factorii care au o influență: familie, școală, profesori, comunitate, sistem de stat, autorități, factori de mediu, factori sociali etc.

Totul începe cu cel mai rău ,,efect" al alterării acestor factori de influență. Ce poate fi mai oribil, mai groaznic și mai tragic decât faptul că o fetiță este ucisă cu bestialitate, se pare de un coleg de vârstă apropiată. Este ceva ce face parte clar dintr-o serie a celor mai rele consecințe, atunci când copiii nu sunt crescuți și educați cu responsabilitate. 

După ce ni prezintă punctul în care s-a ajuns, acest eveniment îngrozitor, începem să descoperim episod cu episod cauzele, respectiv cum fiecare plan, fiecare factor de influență din viața copiilor este altfel decît ar trebui să fie!

Familia iubitoare a băiatului suspectat de fapta groaznică are intenții bune, dar în realitate trăiește după un stil de viață care nu le permite părinților să știe ce prieteni are copilul, cu cine se întâlnește, cum își petrece timpul, unde se află la ore înaintate etc. Comunicarea dintre copil și familie șchioapătă, ei nu se cunosc ca persoane îndrăznesc să spun, chiar dacă trăiesc sub același acoperiș. Suferă toți groaznic de tare!

Asta nu înseamnă că așa sunt toate sau majoritatea familiilor. Dar tendința generală din viața reală duce spre această direcție. Cum spuneam, este un film artistic, care forțează lucrurile, ne arată unde ne va duce extrema, care sunt riscurile dacă nu conștientizăm pericolul în familiile noastre și dacă nu reconsiderăm prioritățile astfel încât să nu permitem așa ceva. Să prevenim asta!

Pe același principiu, ni se arată o școală în care conducerea și profesorii au situația scăpată de sub control. E haos. Nu au autoritate în fața copiilor, nu au reguli ferme și nu prea acționează corect, după proceduri bine stabilite. Nu înseamnă că așa au ajuns să fie toate școlile din prezent, nici vorbă. Dar putem înțelege, putem privi cum ar sta situația dacă sistemul nu are grijă ca personalul didactic să fie pregătit, ales după criterii corecte, suficient, susținut și motivat să-și facă treaba. Cum e atunci când școala nu rămâne o instituție în care lucrurile să fie luate în serios, cu sprijnul părinților, al societății, al autorităților.

Specialiștii (psihologi) și autoritățile (polițiștii, avocatul) ni se creionează într-un mod intenționat, cred eu, cu ceva scăpări de atitudine și proceduri. Nu vedem o implicare responsabilă pentru a combate agresivitatea din școli, pentru a asigura siguranța comunității (din care fac parte și elevii și profesorii). Nu pare că există o înțelegere clară a condițiilor în care cresc tinerii în mediul social. Chiar și în situația unei anchete, lucrurile se desfășoară greoi, cu obstacole de tot felul.

Bineînțeles, toate acestea favorizează influențele negative ale internetului, ale rețelelor de socializare, spre care se refugiază fără opreliști mulți copii. Observăm cum elevii au deja probleme emoționale și dificultăți majore în păstrarea unor bune relații personale între ei.

Nu picați în capcana ,,ni se arată cum copiii sunt tot mai răi în ziua de azi", pentru că este mai degrabă despre ,,în ce ne putem transforma copiii dacă fiecare parte implicată în educația lor nu-și face treaba, dacă nu tragem toți în aceeași direcție, dacă nu ne preocupă serios și responsabil viața lor, dacă nu ne implicăm, dacă nu acționăm, dacă nu vorbim cu ei, dacă nu le suntem modele, dacă nu le oferim explicații și nu le dezvoltăm empatia, dacă nu le acordăm timp și atenție, ci doar lucruri materiale."

Pentru mine nu a mai contat cum s-a terminat această serie, n-am avut nevoie de nicio clarificare și de nimic mai mult. Am înțeles obiectivul și semnalul de alarmă mi se pare că este următorul: educația unui copil înseamnă implicarea familiei, a școlii, a profesorilor, a sistemului, a statului, a autorităților și specialiștilor. Mai ales în prezentul zilelor noastre, când a ignora un copil și al lăsa ore în șir pe telefon sau pe rețelele de socializare de la vârste fragede, reprezintă o formă comună de abuz.

Când lucrurile scârțâie din toate părțile și nimic nu este așa cum ar trebui să fie, rezultatul nu are cum să fie unul bun. Se ajunge la apariția unor lucruri grave, cum este situația înfiorătoare în jurul căreia gravitează scenele din această producție. Putea fi o comă indusă de consumul de substanțe, putea fi o refulare îngrozitoare care să afecteze o școală întreagă și tot așa, e doar un exemplu din multitudinea de ipoteze. Un exemplu șocant care pune oglinda dură, rece, pragnatică în fața tuturor celor implicați.

Să avem grijă de copiii noștri! Să nu uităm fiecare dintre noi care ne sunt responsabilitățile pentru ca ei să beneficieze de o educație de calitate! Să contribuim și să luptăm pentru a le oferi acest lucru!

Îmi puteți lăsa părerea despre acest articol aici, la postarea aferentă de pe pagina mea.

 

condur

Am peste 40 de ani și rutina mea antirid costă mai puțin de 100 de lei (P)

M-am întâlnit, după vreo 10 ani în care nu ne mai văzuserăm, cu o prietenă venită de departe în țară, în vacanță.

Citește mai departe …

Un copil, o bunicuță și un șervețel

Loc aglomerat, unde se organizează cursuri și ateliere. Copii care intră și ies din clase, părinți și bunici care așteaptă pe holuri.

Citește mai departe …

O să procedez exact la fel

Eram cu toată familia la coadă, la casa de marcat, micile cumpărături în drum spre casă.

Citește mai departe …

Micul ecran, marea problemă

Cosmeticiana mea era uluită de o clientă care a venit la pensat însoțită de copilul său, în vârstă de 4 ani.

Citește mai departe …

Unele lecții nu se predau la școală

Am fost la benzinărie să plătesc și, în fața mea, un tătic cu un băiețel de vreo 6-7 ani, care se pregăteau să achite și ei, iar în spatele lor, o doamnă la a doua tinerețe, care intrase cu câteva secunde înaintea mea.

Citește mai departe …

Comandă Agenda ,,Printre Rânduri"!

Publică materialul tău!

Trimite-mi pe e-mail o opinie personală, un articol, o creație literară sau pur și simplu câteva idei despre subiecte de interes public. Materialul poate fi publicat în secțiunea ,,Agora" a blogului meu, conform Termeni și Condiții.

Setări cookies