Avem grijă să ne educăm sănătos copiii, să nu umilească și să nu se lase umiliți. Dar oare pentru ce fel de lume îi pregătim?!

Mă gândesc la asta după într-un timp foarte scurt mi s-a întâmplat să întâlnesc angajați care sunt obligați de angajator (multinaționale) să se umilească în fața clienților.

Prima dată, în benzinărie la casă de marcat.

Plătesc alimentarea și vânzătoarea îmi spune pe un ton aproape șoptit: ,,Vă rog, mă puteți ajuta și pe mine cu ceva?"

Atât de ciudat a sunat încât în mintea mea au început să încolțească tot felul de scenarii: poate o amenință cineva, poate îi e rău... Am întrebat-o despre ce este vorba.

Zice: ,,Puteți cumpăra pentru mine această ciocolată? Adică nu să mi-o dați mie, dar să faceți gestul pentru mine, vă rog mult."

Nu suna deloc a promoție sau a comunicare comercială, ci a rugăminte personală. Doamna mă ruga din tot sufletul, pe persoană fizică, să cumpăr o ciocolată neagră 75% cacao, la prețul obișnuit. În timp ce o plăteam (și verificam dacă este expirată) o întreb siderată de ce se roagă de clienți, care este treaba cu ciocolata.

Îmi explică tot șoptit faptul că li s-a impus un target și dacă nu reușește să vândă destule ciocolate pe tura sa, va fi penalizată, mai exact nu va lua salariul întreg. 

În altă zi, la casa de marcat de la un supermarket.

Casiera mă întreabă: ,,Aveți aplicația de fidelitate?". Zic: ,,Nu, vă rog scanați fără."

Dialogul a continuat:
- Nu doriți să vă faceți?, întreabă casiera.
- Nu, vă mulțumesc, răspund eu.
- Dar nu durează mult.
- Vă mulțumesc dar tot nu doresc.
- De ce, că puteți economisi o sumă importantă.
- Vă mulțumesc încă o dată, dar nu sunt interesată.
- Nici dacă vă fac eu? Dumneavoastră doar îmi dictați datele și vă completez eu formularul, durează puțin de tot.

Am refuzat în continuare politicos, dar cred că din privirea mea a văzut că nu sunt încântată de insistență și a început să-mi povestească:

- Știți, îmi pare rău, dar sunt disperată. Azi chiar nimeni nu a dorit. Parcă toată lumea fără aplicație de fidelitate a nimerit la casa mea de marcat. O să iau sigur bulină roșie. 
- Dar ce vină aveți dvs că persoanele care plătesc cumpărăturile nu au aplicația instalată? 
- Dacă nu au, eu sunt obligată să le conving să se înregistreze. Dacă nu vor, șeful zice că nu insist eu suficient, că nu sunt în stare să le conving.
- Ce înseamnă bulina roșie, ce vi se întâmplă?
- Îmi taie din salariu.
Din păcate nu am putut să o ajut, chiar nu voiam aplicația.

Cele două abordări mi s-au părut foarte asemănătoare. Nu cred că este o coincidență. Pare mai degrabă noua tendință în marketing pentru creșterea vânzărilor și generarea de lead-uri. Cum să obții mai mult, fără niciun buget suplimentar alocat.

În concluzie, nu doar că acești oameni nu sunt plătiți în plus ca să facă activități de marketing și promovare. Pe lângă responsabilitățile lor, luptă zi de zi, ca să ia salariul întreg. Angajați stresați, fără pregătire de specialitate, ajung să se umilească în fața clientului pentru a îndeplini tot felul de noi obiective stabilite de superiori.

Iar unii clienți ajung să facă lucruri pentru compania respectivă, doar ca să-i ajute pe acești oameni, pentru că disperarea, sinceritatea și teama lor se simt...

O a treia situație despre care aud tot mai des, de data aceasta nu din sfera corporațiilor, care în general plătesc salariile ,,ceas".

Se referă la faptul că angajații ajung în situația de a-și cere, lună de lună, propriul salariu. Măcar cu ,,țârâita".

Cum vine asta? În felul următor: vine data salariului și pe card nu intră nimic. Angajatorul nu spune nimic. Trec câteva zile, trece o săptămână, angajatul începe să bată apropouri, dar este dus cu vorba. Până în punctul în care este nevoit să se roage pentru o plată parțială, ca să poată rezista pe linia de plutire. Din plată parțială, în plată parțială, mai trece o lună, salariile restante se acumulează. Am prieteni care nu și-au mai încasat salariile de 2-3 luni.

Același lucru îmi povestesc și alți amici, care lucrează cu tot felul de companii ca liberi profesioniști. De exemplu ilustratori, tehnoredactori sau editori. Au un contract de colaborare, prestează serviciile, predau lucrările și încasează banii tot mai greu, după multe insistențe. Dacă îi mai încasează...

condur

Am peste 40 de ani și rutina mea antirid costă mai puțin de 100 de lei (P)

M-am întâlnit, după vreo 10 ani în care nu ne mai văzuserăm, cu o prietenă venită de departe în țară, în vacanță.

Citește mai departe …

Un copil, o bunicuță și un șervețel

Loc aglomerat, unde se organizează cursuri și ateliere. Copii care intră și ies din clase, părinți și bunici care așteaptă pe holuri.

Citește mai departe …

O să procedez exact la fel

Eram cu toată familia la coadă, la casa de marcat, micile cumpărături în drum spre casă.

Citește mai departe …

Micul ecran, marea problemă

Cosmeticiana mea era uluită de o clientă care a venit la pensat însoțită de copilul său, în vârstă de 4 ani.

Citește mai departe …

Unele lecții nu se predau la școală

Am fost la benzinărie să plătesc și, în fața mea, un tătic cu un băiețel de vreo 6-7 ani, care se pregăteau să achite și ei, iar în spatele lor, o doamnă la a doua tinerețe, care intrase cu câteva secunde înaintea mea.

Citește mai departe …

Comandă Agenda ,,Printre Rânduri"!

Publică materialul tău!

Trimite-mi pe e-mail o opinie personală, un articol, o creație literară sau pur și simplu câteva idei despre subiecte de interes public. Materialul poate fi publicat în secțiunea ,,Agora" a blogului meu, conform Termeni și Condiții.

Setări cookies