În toate sistemele de învățământ, partea de scriere creativă are un rol esențial.
Fie că este vorba despre compuneri, eseuri, referate, proiecte de studiu, biografii și autobiografii sau creații literare.
Realizând aceste sarcini, elevii își dezvoltă abilitățile cognitive, gândirea critică, imaginația, creativitatea, comunicarea, abilitatea de a prospecta o temă și de a selecta informații relevante, capacitatea de a-și forma și exprima propria opinie și multe altele.
Când eram profesoară la gimnaziu, am folosit de fiecare dată scrierea creativă în activitatea de predare. Elevii mei aveau câte un proiect de făcut pe semestru, care includea și un referat.
Peste un sfert dintre referatele elevilor de la clasa a VIII-a erau copiate de pe website-uri care publică mii de lucrări școlare. Ele există de ani de zile. Practic, elevul are de ales între zeci de eseuri gata scrise pe tema de interes și tot ce are de făcut este să copieze textul de mână, sau să-l printeze.
Deseori, când corectam, luam la întâmplare un paragraf din text și-l căutam pe Google, așa ajungeam imediat pe site-ul cu referate de pe care fusese copiat. Notam pe marginea lucrării adresa web, categoria de unde a fost descărcat, cine l-a semnat.
De foarte multe ori s-a întâmplat ca din 25-30 de lucrări predate de o clasă, 4-5 să fie identice - elevii copiaseră același proiect. Deci nu am niciun dubiu că acest ,,obicei" vechi va exista în continuare.
Au apărut aplicațiile gratuite care folosesc inteligența artificială ca să scrie texte pe orice temă. Nu este doar una, cea despre care s-a vorbit intens în ultima vreme, eu am găsit cel puțin trei, disponibile gratuit, online, pentru oricine.
Aleg una la întâmplare și din descriere aflăm - ,,Able to generate anything you want", adică aplicația este ,,capabilă să genereze orice doriți", orice fel de scriere pe orice fel de temă.
Sunt aceste aplicații utilizate pentru referate și teme școlare? Cu siguranță, da! Așa cum am explicat mai sus, conținutul copiat pentru a scăpa ușor de un proiect este meteahnă veche.
Ce se schimbă acum? Faptul că tu, profesorul, nu mai poți da un search pe Google cu un paragraf din referat ca să găsești imediat sursa. Aplicația scrie conținut original! Cu alte cuvinte, este greu să găsești dovada clară că citești un conținut pentru care elevul nu și-a adus aproape deloc contribuția.
Ținând cont de acest aspect își va da oare seama profesorul cu aceeași ușurință că este un referat ,,copiat"? Da!
De ce? Pentru că în general, profesorul cunoaște nivelul și stilul elevului foarte bine. Dar mai poate susține cu argumente faptul că textul nu îi aparține elevului? Nu.
Sunt mai nocive aplicațiile care scriu texte originale decât site-urile cu referate gata făcute care există de ani de zile? Aș spune că nu, din contră.
Ambele variante determină elevul să nu mai gândească singur, într-o perioadă a vieții sale în care este musai pentru dezvoltare să-și forțeze limitele cognitive. Textele gata scrise împiedică elevul să-și mai interiorizeze ideile, îl fac să nu mai caute informații variate pe diverse teme, să nu mai cântărească și să selecteze singur în urma unei prospectări, adică să nu mai facă acel exercițiu al gândirii care aduce atât de multe beneficii.
Dar dacă în prima situație (referatele gata făcute copiate de pe site-uri de profil) elevul chiar nu era nevoit să gândească deloc, în a doua situație (conținutul original generat de aplicație) trebuie să o facă, măcar puțin. Să elimine micile erori, să se asigure că informația selectată de aplicație este cea corectă. Deci trebuie să se implice puțin mai mult.
Nu vreau să scot în evidență că aplicațiile sunt ,,bune" pentru teme și referate, departe de mine acest gând. Vreau doar să spun că nu va fi mai rău decât cum a fost până acum. În final, totul se reduce la modul în care elevul se raportează la procesul educativ și la sarcina pe care o are de făcut.
Ce poți face ca profesor?
O să vă povestesc cum am procedat eu. Nu pretind că este cea mai bună cale, dar poate cuiva îi este de folos experiența mea.
Întotdeauna am fost atentă la aspectul referatelor copiate. După prima tură de proiecte știam ce elevi sunt predispuși la această practică dintr-o clasă. Nu am pus niciodată nota 2 pentru un referat copiat. De ce? Pentru că scopul meu principal era să ajut elevul, nu să-i distrug media și atât.
Știu că există și emoții negative când dai de o asemenea lucrare dar după părerea mea un cadru didactic nu trebuie să ia personal aceste situații. Este nevoie de un bun control al emoțiilor și de o gândire la rece a situației.
De fiecare dată am discutat cu elevul care a copiat un proiect de pe internet. I-am explicat că nu-și păcălește profesorul ci își face singur rău. Este vorba despre riscul foarte mare de a lua un 2 în Catalog pentru conținut copiat. O notă care însă nu ar reflecta valoarea sa reală și nivelul adevărat de cunoștințe ci ar fi mai degrabă o pedeapsă. Pentru că, dacă ar fi scris singur, elevul cu siguranță ar fi luat o notă mai mare. Un 6,un 7 sau un 8, care reflectă realitatea, sunt note mai bune decât un 2 luat pe nedrept (dacă ne gândim strict din punct de vedere al evaluării potențialului).
I-am explicat elevului ce își face singur apelând la astfel de ,,soluții", comparând cu un abonament la sala de sport pe care l-ar face două persoane. Una l-ar folosi, făcând exerciții pentru un corp sănătos și armonios, alta nu ar face niciun exercițiu ci ar mânca în fiecare zi fast food. La finalul lunii, tragem linie. Ambele persoane au încheiat perioada abonamentului, dar cu ce efecte fiecare? La sfârșit, abonamentul a rămas doar un cartonaș într-un sertar iar efectele sale sunt vizibile la fiecare pas la ,,purtător" pentru cele două persoane.
La fel se întâmplă și cu o școală terminată. La final iei o diplomă, dar contează cel mai mult cum ai urmat acea școală. I-am arătat deschidere și dorința de a-l ajuta, rugându-l să refacă lucrarea, de data aceasta folosind propriile forțe. Indiferent cum va fi scrisă, va fi mai bună decât una copiată, pentru că îl va reprezenta cu adevărat!
Evident, i-am dat posibilitatea elevului de a refuza soluția propusă și de a trece nota 2 în Catalog, dar niciun elev nu a dorit. Și m-am bucurat foarte tare de fiecare dată, cred că mai mult decât ei.
Am înțeles că pentru acești elevi efortul de a lucra singuri la un proiect este mai mare decât în cazul elevilor buni și foarte buni. Ei trebuie să-și învingă niște ,,demoni", trebuie să facă față unor influențe negative sau uneori să se lupte cu ei înșiși. De aceea le-am arătat apreciere când au adus lucrarea refăcută, le-am acordat nota corectă și fie că a fost vorba de 5 sau 9, i-am felicitat sincer pentru progres, ca și cum ar fi luat nota maximă.
Pentru că tot ceea ce contează este că acel elev a reușit să fie mai bun decât a fost înainte, iar instinctul de a acționa corect, de a se compara cu el însuși și de a dori să se autodepășească sunt elemente esențiale pe care noi profesorii trebuie să le insuflăm acestor copii.
Ce poți face ca părinte?
Părinții de elevi care au impresia că educația cade doar în sarcina profesorului, trebuie să-și schimbe această viziune, pentru binele copiilor.
Educație înseamnă de fapt un efort de echipă, iar din echipă fac parte: elevul, profesorul și părintele. Părintele trebuie să se poziționeze ,,de aceeași parte a baricadei" cu profesorii și să-i insufle copilului că împreună sunt ,,de partea sa".
O comunicare bună despre temele și sarcinile pe care elevii le au de făcut acasă, între profesor și părinte, îl va ajuta pe cel din urmă să fie la curent cu ce are copilul de făcut. Să-i arate copilului că este atent la proiectul în curs de realizare, că este deschis să îl sprijine la nevoie și că va arunca o privire pe rezultat la final, înainte ca proiectul să fie predat profesorului.
Această atenție a părintelui manifestată activ va descuraja copilul să mai fie tentat să copieze conținut și-l va stimula să gândească singur sarcinile.
Părintele ar fi bine să nu transmită elevului interes doar pentru nota în sine, ca și cum aceasta este scopul unic și cel mai important al efortului depus pentru realizarea proiectului, ci pentru calitatea lucrării copilului. O astfel de abordare eronată nu ar face decât să genereze presiune și să încurajeze copilul să caute orice fel de mijloace pentru a nu-și supăra părintele, în loc să se focuseze pe abilitățile sale și dezvoltarea lor.
Nu în ultimul rând, părintele nu ar trebui să scrie el însuși proiectul (da, se întâmplă frecvent!) pentru că nu își ajută astfel copilul, din contră.
Un sfat comun, pentru profesori și părinți
Discutați deschis cu elevii despre aceste posibilități tehnice, ei oricum știu că există și vorbesc despre ele. Dezbateți liber în clasă și acasă avantajele și dezavantajele lor, consecințele lor, ,,tocați" subiectul pe toate părțile cu participarea copiilor.
Așa elevul își va forma viziuni corecte, înțelegând toate aspectele, avantajele și dezavantajele tehnologiei existente, care trebuie percepută și utilizată ca un instrument de lucru.
Îmi puteți scrie părerea despre acest subiect la postarea articolului de pe pagina mea, aici.
