În relația dintre familie și școală există o linie fină între implicare sănătoasă și intervenție excesivă.
Din dorința firească de a-și proteja copilul sau de a-i asigura cele mai bune condiții, unii părinți ajung, fără să realizeze, să adopte comportamente care complică lucrurile în loc să le clarifice. Educația este un parteneriat, iar echilibrul dintre respect, comunicare și limite bine definite face diferența între un mediu constructiv și unul tensionat.
Sunt câteva situații frecvente în care intențiile bune pot aluneca în direcții nepotrivite. Iată, pe scurt, câteva lucruri de neacceptat pentru un părinte de elev:
1. Să manifeste o atitudine nepotrivită și nejustificată față de profesorii și colegii copilului - adică să se implice direct în procesul de predare, evaluare și notare, să-și facă dreptate singur, să-și învețe copilul acasă că trebuie să-i domine pe ceilalți, sau să-i insufle să aibă o atitudine lipsită de respect față de școală, colegi, conduita școlară și profesori. Tot la categoria ,,atitudine nepotrivită" includ și părinții care-și obligă copilul să suporte umilințe la școală nefiind receptivi la ceea ce acesta povestește acasă despre lucrurile rele pe care le îndură, care îl încurajează să suporte un tratament nepotrivit sau un mediu ostil, ignorând total semnalele și plângerile sale;
2. Să scrie profesorilor copilului sau celorlalți părinți mesaje (sau serii întregi de mesaje) pe whatsapp, pentru a obține informații sau a rezolva probleme care nu reprezintă o urgență, la ore foarte târzii din zi, pe parcursul nopții (da, se întâmplă!) sau în zile libere;
3. Să preseze ceilalți părinți, uneori în numele școlii și al profesorului coordonator (care habar nu are), să contribuie cu sume importante de bani pentru inițiative, idei și acțiuni pur personale, cu scopul de a face cadouri scumpe cadrelor didactice, cu diferite ocazii. Unele achiziționate sub pretextul unor oferte speciale de la ,,prieteni" și oferite cu forța.
Implicarea părintelui rămâne esențială în parcursul educațional al copilului, dar felul în care aceasta se manifestă contează enorm. Respectul față de profesori, granițele sănătoase în comunicare și responsabilitatea în relația cu ceilalți părinți sunt repere care construiesc un climat educațional echilibrat.
Copiii învață nu doar din ceea ce li se spune, ci mai ales din ceea ce văd. De aceea, poate cea mai importantă întrebare pe care merită să ne-o punem este: ce model oferim noi, ca părinți, în relația cu școala?
