Nu contează cine sunt exact acești copii, am postat intenționat poza neclară.
Sunt doi copii, ca mulți alții. Îi văd aproape zilnic pe fereastră, când îmi fac antrenamentul la sală.
Eu alerg pe bandă la ora la care ei coboară din autobuz. Merg 50m, apoi traversează o stradă foarte aglomerată și mai merg puțin până ajung într-o zonă rezidențială, unde probabil locuiesc. Vin de la școală, el pare clasa a patra, ea de pregătitoare sau poate că este deja în clasa întâi.
Singuri, adică neînsoțiți de vreun adult, cu ghiozdane în spate, ce par destul de grele. Probabil sunt frați.
De fiecare dată, fără excepție, băiețelul o ajută pe fetiță să coboare treptele autobuzului în siguranță. Îi dă mâna și apoi o ține aproape de el pe trotuar. Câteodată ii cară ghiozdanul.
O ia de mână din nou, imediat ce se apropie de strada pe care trebuie să o traverseze. Mereu trec pe la trecerea de pietoni din apropiere, chiar dacă trebuie să meargă puțin în plus și în ciuda exemplelor oribile pe care le dau mulți adulți care coboară din autobuz odată cu ei și apoi traversează direct prin spatele autobuzului, adică prin loc nepermis, călcând spațiul verde în picioare.
Băiatul scoate uneori din ghiozdan o gustare și i-o dă fetiței. Alteori o încurajează printr-un gest, o ajută să-și prindă mai bine o clamă în păr sau o așteaptă să bea apă. E foarte responsabil. E iubitor cu sora lui. Are grijă de ea. Probabil așa va avea grijă și de iubita lui, de soție și de copil, când va deveni la rândul său tată.
Dacă aș putea, i-aș felicita pe părinții lor, dar sunt convinsă că știu deja ce copii extraordinari au.
Iar ei sunt doar un exemplu. Avem copii buni, copii foarte buni!
Noi, adulții, societatea, lumea aceasta trebuie sa ne străduim mai mult să ne ridicăm la potențialul lor și să le oferim siguranța, empatia, educația, afecțiunea pe care ei le merită și de care au nevoie, ca să crească oameni mari!
Noi trebuie să realizăm cât de mult contează exemplul pe care îl oferim copiilor, ca să îi expunem la un model de comportament cât mai echilibrat, corect și omenos, pe care să-l imite, în loc să-i ,,stricăm" prin ignoranță, nepăsare, superficialitate sau printr-o conduită nepotrivită.
Tare drag mi-e de acești copii și de toți copiii!
Ei sunt mai buni decât credem, mai înțelepți decât par, mai atenți decât foarte mulți adulți. Noi, cei mari, nu trebuie să uităm că avem datoria față de copii să devenim exemplul pe care ei îl merită.
Îmi puteți lăsa un comentariu despre acest articol aici, pe pagina mea.
