În timpul unui experiment, un biolog a plasat un rechin într-un acvariu uriaș.
Apoi a eliberat în acvariu mai mulți peștișori. Cum era firesc, rechinul s-a apropiat și a mâncat peștișorii.
Biologul a introdus apoi în acvariu un perete transparent de fibră de sticlă, separând astfel rechinul de peștișori și formând în acvariu două încăperi. I-a dat drumul rechinului într-una și unui nou set de peștișori în cealaltă.
Rechinul a încercat să se hrănească din nou, apropiindu-se de peștișori, dar s-a lovit de peretele din fibră de sticlă.
A încercat în zadar, de mai multe ori, să pătrundă pe partea cealaltă.
Între timp, peștișorii înotau în fața sa. După câteva încercări eșuate, rechinul a renunțat să mai încerce și a încetat să se mai hrănească.
Atunci biologul a îndepărtat peretele de sticlă, dar rechinul n-a mai încercat deloc. A început să creadă că există un obstacol între el și pești, așa că acum peștișorii înotau liberi, în fața lui.
Este o poveste despre frici și bariere imaginare, pe care am utilizat-o la foarte multe ore de Educație socială și ateliere de dezvoltare personală, cu elevii de la ciclul primar și gimnazial.
Mulți dintre noi renunțăm atunci când întâmpinăm dificultăți sau obstacole. La fel ca rechinul, ajungem să credem că nu vom putea reuși niciodată.
Continuăm să fim convinși că există acel perete între locul în care suntem și locul în care vrem să ajungem. Când de fapt lucrurile se pot schimba, uneori fără să ne dăm seama cât de ușor. Renunțăm complet la vise, deși ,,peretele" continuă să existe doar în mintea noastră...
Dar, avem puterea să îndepărtăm acel „perete” imaginar.
Uneori, e suficient un pas, o schimbare de perspectivă sau curajul de a încerca din nou, de a persevera.
În fiecare dintre noi există puterea de a depăși limitele autoimpuse și de a merge mai departe, chiar și atunci când pare imposibil. Să credem din nou în noi înșine, să înotăm spre obiective îndrăznețe, care ne scot din zona de confort, doar așa progresăm!
