Clasa pregătitoare. Două colege sunt prietene.
Preferă să stea împreună în timpul lecțiilor, iar în pauze se joacă, povestesc, fac schimb de clame de prins părul și cântă. Ambele provin din familii cu o situație financiară bună, au lucruri frumoase, de la hăinuțe până la rechizite și primesc tot ce își doresc.
Una dintre ele este blondă cu ochi albaștri, cu pistrui și ten deschis, fiica patroanei școlii private în care ne aflăm. Cealaltă este brunetă, cu ochi negri și vizibil, de o anumită etnie. Fusese ,,salvată" dintr-o situație grea și apoi adoptată de când era foarte mică de o doamnă antreprenor, cu studii superioare și posibilități materiale.
Mama adoptivă îi oferise totul iar acum o înscrisese la această școală privată, destul de costisitoare. Erau 20 de copii în clasa lor cu vârste între 6 și 8 ani, dar nu am auzit niciodată ca măcar unul dintre ei să-i vorbească nepotrivit, cu referire la faptul că este adoptată sau cu aluzii la etnia sa. Nu pentru că erau copiii ieșiți din comun, ci pentru că părinții lor, care cunoșteau toți detaliile, nu vorbeau niciodată acasă într-un mod nepotrivit la adresa fetei și a situației sale, cel puțin nu de față cu copiii lor.
Ca în orice prietenie, la un moment dat, au început să apară și divergențe între cele două fete.
De la primele replici tăioase, fetița blondă, fiica patroanei, a auzit de la prietena sa următoarele cuvinte:
- Nu mă mai joc cu tine, a avut dreptate mami când a zis că ești răsfățată și rea., apoi și-a luat lucrurile și s-a mutat în altă bancă.
Fetița blondă a suferit îngrozitor, a plâns, s-a consumat peste măsură. La aceste vârste emoțiile copiilor sunt mult amplificate, trăiesc cu maximă intensitate fiecare moment. Durerea psihică se tranformă uneori în durere fizică.
S-au împăcat, evident, dar în curând a urmat un nou episod. De data aceasta cuvintele aruncate spre fetița blondă au fost altele, mult mai dure:
- Pistruiato, ești o spălăcită, urâtă și înfumurată!
Niciodată fetița blondă nu i-a răspuns colegei sale răutăcios. Cuvintele o făceau să sufere îngrozitor, dar nu ținea supărare și se vedea de fiecare dată cât de mult se străduiește să se împace. Colabora în acest sens cu noi, cei din personalul didactic, fără niciun pic de orgoliu.
Dar deja totul se transforma într-un fel de bullying, numai că victima nu era cea la care ne-am fi așteptat, ci lucrurile stăteau exact invers!
O parte dintre expresiile folosite în timpul agresiunilor verbale nu aveau legătură cu realitatea. Pistruiata nu era niciodată ,,înfumurată", așa cum fusese jignită de colega sa, din contră.
Am înțeles exact ce se întâmplă când în discuție a apărut expresia: ,,Te crezi tare pentru că ai bani!". Copiii nu știau și nu conștientizau nivelul financiar al fiecăruia, aici era vorba despre expresii ,,împrumutate" din ceea ce auzea acasă de la mama adoptivă, care îi insufla fetei tot felul de păreri personale răutăcioase.
Avea sens, pentru că uneori, în discuțiile cu personalul școlii,când nu mai dorea să respecte regulile sau programul, fetița folosea amenințarea ,,Te spun lui mami! Mami a zis că plătește ca eu să mă simt bine".
Fetița nu făcea decât să reproducă idei, replici și etichete pe care le auzea acasă, de la mama sa adoptivă.
Era o demonstrație clară care releva două concluzii, care ne sunt de folos tuturor:
* Bullyingul poate fi combătut eficient prin educație. În situația de mai sus, 20 de copii nu folosiseră niciodată cuvinte urâte la adresa colegei lor pentru că ei nu le știau, nu le auziseră, nimeni nu le spusese că ea trebuie arătată cu degetul, proveneau deci din familii educate, cel puțin din acest punct de vedere, care au ținut cont de anumite principii. În schimb, colega lor folosea la adresa altei fete, expresii însușite de la mama sa, bazate pe prejudecăți și afirmații răutăcioase, cu aluzii la aspectul fizic.
Se spune că un copil se joacă cu toți copiii, până când un adult îi spune: ,,nu te juca cu x că e țigan, sărac, ochelarist, gras, prost, etc", de aceea rădăcina atitudinii de tip bullying pleacă de acasă în cazul copiilor de grădiniță și ciclu primar, care au ca model principal persoanele (și mai ales atitudinea persoanelor) din familie.
* Părerile părinților despre colegi, școală și profesori sunt insuflate copiilor. Acest lucru ar putea fi utilizat într-un mod foarte benefic pentru copii, mai ales pentru cei aflați la început de grădiniță sau școală! Dacă mama are încredere în doamna învățătoare și se exprimă în fața copilului în acest sens, siguranța și seninătatea mamei îl vor ajuta să se simtă în siguranță la școală, să aibă și el încredere în învățătoare și să se adapteze mai ușor, din primele zile. Astfel, procesul educativ va fi mai eficient. Se face acel ,,transfer de încredere", care este deosebit de important.
Dacă părinții vorbesc acasă, de față cu copilul despre colegi astfel: ,,ochelarista din fața ta", ,,grasul care stă la fereastră" sau ,,sărăntocul din ultima bancă", șansele ca cel mic să înregistreze și să reproducă aceste expresii și păreri la școală sunt foarte mari.
Așadar, percepția familiei despre școală, colegi, profesori influențează percepția copilului.
Școala nu trebuie prezentată și descrisă niciodată acasă, față de copil, ca un mediu ostil și rece. Criticile și discuțiile dintre părinți, ce au loc acasă, pe tema colegilor și profesorilor trebuie filtrate, astfel încât acestuia să nu i se insufle o atitudine lipsită de respect, față de nimeni.
Respectul și bunul simț se cultivă în primul rând în familie și fac parte din educația din cei șapte ani de acasă. O bază pe care școala construiește mai departe.
