Am citit de curând despre Alicia Martin și m-a fascinat! Artista spaniolă Alicia Martin a adunat mii și mii de cărți vechi aruncate, apoi le-a transformat într-un proiect uimitor, pentru promovarea lecturii.
A făcut trei cascade din cărți, care ,,se revarsă” din ferestrele a trei clădiri istorice din Madrid.
Un flux de cărți începe de la etajul al doilea al unui fort antic, arcuind deasupra unui mic șanț de dedesubt. O altă masă de cărți se vărsă de la fereastra unui conac, aterizând în interiorul unui gard împodobit, de parcă biblioteca reședinței s-ar fi revărsat. Al treilea pare să crească în sus dintr-o piață publică, atașându-se de clădirea de deasupra ei, ca un parazit.
De ce formează cărţile ei întotdeauna o cascadă, un şuvoi pe care-l percepi în mişcare? Dincolo de impactul şi impulsul vizual, turnurile fluide nu par să spună timpul trece şi odată cu el ideile circulă. Sau cultura nu stă pe loc, e un flux continu, se transformă. Informaţia curge dincolo de copertele închise ale obiectului-carte, care o stochează doar pentru a o pune în mişcare, a genera idei, care se dezvoltă, cresc.
Pentru fiecare în parte, artista a folosit câte 5.000 de cărți vechi și deteriorate susținute de un cadru metalic. Acest nou proiect a primit numele ,,Biografies”.
Artista Alicia Martín s-a născut în anul 1964, la Madrid. Are o diplomă în arte plastice.
Prima sa expoziție a avut-o la galeria Ginkgo din orașul ei natal. În anul 2004 a avut o expoziție celebră intitulată Projections of autism in Thiers, Franța, din octombrie până în decembrie 2004.
Prima ei sculptură care a consacrat-o prin originalitate a fost la Casa de America din Madrid, iar a doua a fost la Córdoba. Această a doua sculptură a fost creată în două părți și a fost nevoie de o echipă de opt oameni pentru a o construi pe loc în decurs de 48 de ore. A fost realizată în esență din 5.000 de cărți donate și avea 5,5 metri înălțime. În anul 2003, opera ei a fost inclusă în colecția Centro Museo de Arte Contemporáneo de Castilla y León Musac. Instalația din lemn și cărți arată un morman de cărți invadând spațiul dintr-o cameră împingând deoparte pe perete. Galeria a considerat că unul dintre aspectele cu adevărat „tulburătoare” ale lucrării a fost că părea să oprească timpul.
