Nu a spus nimeni că este ușor să fii părinte sau cadru didactic. Chiar dacă te străduiești, uneori poate să ,,scape" un cuvânt sau un gest greșit față de copil.
Să admiți că ai greșit față de copil și să faci ceva în această privință nu este o atitudine pe care generațiile noastre au ,,moștenit-o", pe vremuri nu prea exista această posibilitate. De aceea, mulți adulți, deși simt nevoia de a face ceva pentru a repara nedreptatea, încă se mai gândesc:
,,Dar e bine oare să admit în fața copilului că am greșit?"
Din fericire, acum avem acces la nenumărate materiale care ne asigură că DA.
Este bine atât pentru adult, pentru a restabili echilibrul la nivelul conștiinței și a scăpa de starea proastă care îl macină după ce, de nervi sau poate din cauza stresului, a spus copilului un cuvânt dureros sau a făcut un gest necontrolat și regretabil.
Este bine și pentru copil, care va înțelege mai ușor ce s-a întâmplat, va scăpa de sentimentul de vinovăție și respingere dar va și învăța câteva lucruri importante:
* că nu este nici o rușine să admiți că ai greșit, să te scuzi într-un fel și să încerci să repari greșeala;
* că ,,oamenii mari" nu sunt perfecți, nu tot ce fac sau spun este bine și că, dacă va întâlni situații dubioase în afara familiei, ce țin de comportamentul adulților, este foarte bine să le pună la îndoială și să le discute cu oamenii în care are încredere - părinți, profesori;
Cum poate repara un adult greșeala față de un copil?
Cel mai important este să comunice. Să îi explice pe un ton calm și prietenos ce s-a întâmplat, ce a simțit și să admită că a greșit. ,,Eram nervoasă/nervos și pur și simplu mi-a scăpat acest cuvânt urât față de tine. Dar eu nu cred asta de-adevăratelea și mi-a părut foarte rău. Nu ești vinovat pentru gestul meu."
