Acum câteva zile, primesc un telefon de la un număr pe care nu-l aveam în agendă.
Ce-i drept, agenda mea actuală este foarte scurtă, după ce am pierdut acum 2-3 ani telefonul, cu tot cu lista lungă de numere din el. Răspund și o voce prietenoasă zice:
- Bunăăă Andreea! Te-am sunat să văd ce mai faci, cum ești.
Hmmm... să fie vorba de sondaje de opinie, de vreo înșelătorie, sau oare vrea să-mi vândă ceva?! Întreb direct, foarte serioasă, cine este la telefon.
- Sunt eu Lavinia, am colaborat acum 7-8 ani, am lucrat mult împreună la proiectul cutare, firma mea avea sediul la Universitate și beam cafeaua împreună...
Aaaa, da! Nu recunoșteam pe deplin vocea, dar știam acum exact cine era la telefon. Cum să uit acea colaborare frumoasă, chiar dacă au trecut niște ani. Adevărul e că după ce s-a încheiat proiectul nu am mai vorbit deloc. M-am gândit imediat că poate a apărut oportunitatea unui nou proiect, dacă m-a sunat.
Duc discuția în zona profesională, îi spun pe scurt ce-am mai făcut între timp și mă trezesc vorbind despre segmente de piață, public țintă și alte detalii de acest fel. Ea zice:
- Interesant, dar nu de-asta te-am sunat. Te-am sunat pentru că mi-am amintit de tine și am vrut pur și simplu să te aud și să te întreb ce mai faci, dacă ești bine.
Liniște...
Știți gluma aceea cu omul care stătea singur într-o cafenea și bea o cafea. Fără telefon, fără tabletă, fără nimic... așa, ,,ca un psihopat". :) La fel mă sunase și Lavinia să mă întrebe ce mai fac. Fără interese, fără obligații, așa... ca o psihopată.
Am vorbit despre familii, despre copii, despre hobby-uri și la final i-am mulțumit. Sincer, uitasem cum e să ai astfel de interacțiuni. Mi-am dat seama cât de mare este influența stilului de viață actual, într-un ritm rapid, orientat mai mult către goana după realizări profesionale. Oamenii te caută în general când au un interes și ajungi să ți se pară ciudat când cineva te sună doar ca să vadă ce mai faci, pur și simplu pentru atât.
M-a inspirat Lavinia, dar recunosc că mai departe n-am avut curajul ei, să sun la rândul meu pe cineva cu care nu am mai vorbit ani și ani de zile, doar ca să-i spun: ,,M-am gândit la tine, ce fain a fost când eram mai apropiați, ce bine ne înțelegeam, CE MAI FACI, ești bine?".
Dar, această întâmplare m-a inspirat să fac altceva.
Imaginați-vă o tânără de 20-25 de ani, care muncește 12 cu 24. O văd frecvent, când mă opresc pentru cumpărături de rutină. Așază marfa pe raft, cară cutii pline și cutii goale, pentru un salariu care îi permite să trăiască. Are un mic defect fizic, aproape insesizabil, dar este suficient pentru ca societatea noastră ,,deschisă la minte" când vine vorba de oameni mai speciali, să-i limiteze drastic posibilitățile.
Chiar și în această perioadă, în care tinerele de vârsta ei se stresează cu programările la coafor sau manichiură, ies în oraș și se bucură de distracție alături de prieteni, ea își petrece timpul doar acasă și la muncă. Pentru că viața sa se învârte într-un cerc vicios, despre care nu mai detaliez acum. Eu o știu de la distanță și nu am văzut-o niciodată relaxată.
Inspirată de gestul Laviniei, am vrut să fac ceva mai deosebit pentru această fată, pe care o mai ajută și alții cu lucrurile necesare vieții de zi cu zi.
Și într-una din serile trecute, tânăra aceasta s-a trezit că vine spre ea o străină care-i spune ,,Sărbători fericite!" și îi oferă un cadou numai pentru ea. Mic, în ambalaj special. Ceva ce sigur și-ar dori orice femeie, măcar o dată-n viață să primească. Ceva mic, strălucitor, care inspiră feminitate, răsfăț, încredere. Reacția sa a fost de surpriză totală încă de când a văzut ce scria pe ambalajul de cadou branduit. A plecat cu chipul luminos și ochii mari, ținând în mâna tremurândă cutia mică și prețioasă, împingând un cărucior cu un teanc greu și mult mai înalt decât ea de cutii de carton, de la marfa așezată pe raft. Cred că nu i-a venit să creadă, probabil un timp s-a gândit dacă e adevărat ce se întâmplă, dacă nu cumva e o farsă sau ceva de genul acesta...
Mi-am imaginat cum s-a privit în oglindă în seara aceea, purtând ,,cadoul", dintr-un registru la care până acum nici nu s-a gândit măcar. Mie îmi prisosea, stătea undeva într-un sertar. Am sperat că ei îi va da forță și încredere în sine, că se va privi cu alți ochi, că va observa frumusețea și puterea pe care le are, ca orice femeie. Că îi va demonstra că în viață se pot întâmpla multe lucruri surprinzător de frumoase și că nu trebuie să-și piardă speranța. Sigur, sigur am făcut-o să zâmbească.
Dacă ați citit până aici, este posibil ca întâmplarea pe care v-am povestit-o să vă inspire să faceți ceva la care nu v-ați gândit până acum, așa cum pe mine m-a inspirat telefonul Laviniei, pentru că ,,se ia" :).
Și chiar dacă trebuie să fim buni și generoși tot timpul anului, nu există perioadă mai potrivită decât cea a Sărbătorilor, să ne reamintim de modul în care putem să oferim momente de fericire. Bunătatea și generozitatea pot fi cu adevărat surprinzătoare și vindecătoare!
