A fost odată o familie din pătura de mijloc, care a făcut mari sacrificii pentru ca fiul lor să ajungă la o școală de elită. Un drum clar, bine trasat: performanță, disciplină, o carieră respectabilă: medicina.
Un vis proiectat cu grijă de părinți, din iubire, din propriile temeri și din dorința de siguranță.
În acea școală, însă, tânărul întâlnește un profesor care nu uită un lucru esențial: dincolo de materia predată, rolul educației este să-i sprijine pe tineri să gândească cu mintea lor, să se descopere, să simtă că trăiesc. Să facă ceea ce le-a fost hărăzit cu har și talent. Să-și asculte vocea interioară.
Și astfel, tânărul descoperă că este, de fapt, un artist. Și demonstrează ce talent are. Dar, dintre toți cei care îl văd, îl ascultă și îl admiră, există unul singur care nu aplaudă: tatăl său.
Nu vreau să vă spun cum se termină totul, trebuie să vedeți... este impresionant din multe puncte de vedere.
Pentru cadrele didactice și pentru părinții care îl privesc, filmul Dead Poets Society este profund revelator.
Pentru că ne pune față în față cu o întrebare pe care avem tendința să o amânăm: ce înseamnă, de fapt, viața? Și ce este cu adevărat important pentru copiii noștri?
Eu l-am urmărit împreună cu fiul meu de 14 ani, pe Netflix. Am verificat acum și l-au scos din grilă, dar cu siguranță va fi din nou disponibil, peste un timp.
Este un film vechi, din anul 1989, cu mulți actori de elită.
Ne uităm și la filme noi, ușoare, de relaxare, multe dintre ele nu te solicită prea mult, ba chiar uneori trebuie să „reziști” glumelor expirate sau acțiunilor trase de păr. Uneori avem chef și de așa ceva.
Dar, dincolo de aceste filme distractive, îmi place ca din când în când să vedem împreună capodopere. Filme care schimbă ceva în tine. Filme la finalul cărora simți că nu ai pierdut timpul, ci te-ai îmbogățit cu ceva de valoare.
Dead Poets Society este un astfel de film. Vi-l recomand din inimă pentru aceste ocazii.
Una dintre scenele celebre din film:
Trailer filmul ,,Dead Poets Society"
