Sunt alături cu gândul de toate mamele care la această oră taie unghiile copiilor, le calcă hăinuțele pentru toată săptămâna, pregătesc pachetele cu mâncare în frigider, le verifică ghiozdanele, luptă pentru o oră de culcare rezonabilă…
și, între două șosete desperecheate și un „mamaaa, unde e caietul ăla pe care am scris ieri?”, încearcă să-și aducă aminte când au băut ultima dată liniștite un ceai Duminică seara.
Sunt alături de mamele care fac toate acestea fără să aștepte sau să primească aplauze, fără pauză, fără „manual de utilizare a copilului”, dar cu un mare simț al responsabilității și implicării de părinte.
Trimit un gând bun către mamele care par calme la suprafață, dar în interior poate negociază cu universul lucruri bune pentru copiii lor, pentru familiile lor, pentru ele.
Ca mamă și psihopedagog, vreau să spun clar un lucru: ce faceți voi nu e „puțin”, nu e „normal”, nu e „doar atât” și în niciun caz nu e ,,stat degeaba". Este muncă emoțională, organizare, anticipare, iubire, oboseală și dedicare, toate amestecate într-o zi care începe prea devreme și se termină prea târziu, fără respiro.
Poate uneori aveți impresia că nu e suficient. Că ați putea fii mai bune. Că altcineva pare că „se descurcă mai bine”.
O spun din experiență personală, profesională și din viață: copiii nu au nevoie de mame perfecte, ci de mame suficient de iubitoare și profund umane, ca să fie acolo pentru ei. Iar voi sunteți exact asta.
Și da, e perfect în regulă să mai și râdem puțin de haosul ăsta: de copilul care cere apă fix după ce te-ai așezat în pat, de lista de lucruri pe care o știi pe de rost, dar tot mai apare ceva nou de făcut, când crezi că ai terminat.
Dar dacă nimeni nu ți-a spus azi, o fac eu, la ceas de seară: tu cea care citești și te regăsești ești o mamă extraordinară chiar și în zilele în care nu simți asta!
Nu doar ca să ținem aproape, ci ca să știe și alte mame că nu sunt singure.
