Am plasat o comandă de haine. Prefer să le cumpăr online:
nu-mi place poliesterul, nu mai am răbdare să verific etichetele prin magazine ca să mă asigur că materialul are măcar 90% bumbac (și, sincer, nici nu mai văd perfect). Online e mai simplu: citesc descrieri, pun filtre, ajung rapid la ce mă interesează.
Primesc coletul. La hainele mele nu am emoții, îmi știu bine măsurile și rar am surprize. Verific și hanoracul lui fi-miu. Bucurie: îi vine perfect! Dar… observăm că senzorul de siguranță este încă prins într-o parte.
Nu trag de el, știu că nu iese cu una, cu două. Caut soluții online, ponturi să-l scot... Nu prea există variante rapide de scos. De fapt, acesta e și scopul acestui senzor.
Off... parcă nu ne înduram să-l returnăm doar din cauza asta.
Avem, aproape de casă, două magazine de haine, ale unor branduri cunoscute. În ambele am intrat de sute de ori, am cumpărat, vânzătoarele mă știu sigur din vedere. Iau hanoracul, factura, deschid comanda online pe telefon să o arăt la nevoie și intru în primul magazin, să cer ajutor.
Explic situația, rog frumos. Doamna se poartă de parcă nu m-ar fi văzut niciodată în viața sa: nu mă privește în ochi, își face de lucru încruntată și îmi aruncă sec un „Nu e de la noi, nu e problema noastră. Nu vi-l scot.” Și, fără altă vorbă, pleacă în spate, de parcă am deranjat-o la dânsa acasă.
Ies și intru în al doilea magazin. Aici, vânzătoarea mă salută cald, înainte să mă apropii:
„Ce mai faceți?”
„Bine… uite belea.”, și îi explic situația. Arăt hanoracul, senzorul, factura.
Se uită atent și răspunde, cu multă amabilitate:
„Da, este un senzor de care avem și noi. Cred că aș putea să-l îndepărtez, dar… nu am voie. Sunt situații și situații, știu că la dumneavoastră nu e cazul, dar ar însemna să încalc regulamentul. Nu e doar o chestiune de principiu, care oricum contează, dar e și faptul că pot fi văzută pe camere... Îmi pare tare rău că nu vă pot ajuta!”
Diferență enormă de abordare.
Între timp, frustrarea mea se mai domolise, am înțeles ce-mi explicase, era logic.
În general, cred că regulile există cu un motiv și sunt pentru respectarea lor. Emoțiile negative au fost înlocuite de bucuria că am dat de oameni care respectă normele și nu le încalcă, nici măcar în genul acesta de situație. E de preferat celor care spun ,,de ce nu, las că merge și-așa".
I-am mulțumit și am plecat, plăcut surprinsă, de fapt, de ambele vânzătoare: până la urmă, ambele au respectat regulile, doar că una a făcut-o fără niciun strop de empatie și omenie, dar asta-i altă poveste.
L-am returnat. Poate nu voi mai găsi același model. Dar, cred că e mai important să pui corectitudinea pe primul loc, decât emoțiile de moment.
E cel mai simplu să lași frustrarea să vorbească în locul rațiunii. Dar, pe termen lung, liniștea vine din faptul că știi că ai procedat corect într-o situație.
Că trăiești într-o societate în care oamenii din jurul tău preferă să acționeze corect. Este un aspect care poate nu ne face mereu viața mai ușoară, dar ne ține pe toți, pe linia de plutire a unei societăți civilizate.
