Și cum așteptam eu azi într-un loc public, cu căștile telefonului într-o mână și actele în cealaltă, se apropie un băiețel de vreo 7 ani, la fel de plictisit ca mine.
Ne tot aruncasem priviri jucăușe de vreo 10 minute, doar ca să treacă timpul.
Zice:
- Vrei să te învăț ceva nou în doar 30 de secunde?
- Da, sigur, îi răspund, ca să nu-i tai elanul.
Îmi arată mufa căștilor pe care le țineam în mână:
- Vezi cele trei liniuțe albe? Asta înseamnă că sunt căști stereo cu microfon. Dacă erau fără microfon, aveau doar două liniuțe. Dacă erau mono, una singură. Știai că asta înseamnă?
- Habar n-aveam!, recunosc sincer.
Îmi face cu ochiul, îmi arată semnul „OK” cu degetul și sare înapoi pe scăunelul lui, mândru nevoie mare.
Am zis să vă spun și vouă.
Dar, mai ales, să vă reamintesc ceva important: atunci când le permite copiilor să ne arate lucruri, când îi privim cu încredere și deschidere, descoperim nu doar ce știu și ce pot. Le și arătăm că nu sunt prea mici pentru a fi luați în serios, îi încurajăm să învețe mai mult pentru că învățarea nu curge într-un singur sens și le creștem stima de sine mai eficient decât o mie de laude goale.
