Îmi puneam cumpărăturile în portbagaj, într-o parcare aglomerată.
Lângă mine, un tată și fiul lui de vreo 7-8 ani, tocmai terminaseră și ei. Tatăl, grăbit, a împins căruciorul gol în spatele următoarei mașini. Căruciorul gol, stătea câș, urmând ca la cea mai mică atingere sau rafală mai puternică de vânt să o lovească.
Dar nu s-a putut urca liniștit la volan, căci băiețelul lui, din doi pași și-o săritură, a recuperat căruciorul gol și i-a spus, tare, din mers:
- Nu așa tati, uite, trebuie să-l ducem acolo la locul lui!
Și a trecut pe lângă noi cu veselie, împingând căruciorul câțiva metri, până la rastel.
Tatăl n-a spus nimic, ar fi ,,dat prost", doar a făcut o scurtă evaluare cu privirea stânga-dreapta, să vadă cine a mai prins faza.
Nu știu dacă data viitoare va proceda la fel sau va duce căruciorul la locul lui, dar ce copii minunați vin din generațiile noi!
Prezenți, proactivi, cu personalitate, îi ador!
Copii cu inițiativă. Cu conștiință.
Cu bun-simț!
