Ieri, o mămică țipa la fetița sa de 6-7 ani într-o parcare, să se urce mai rapid în mașină: ,,Hai odată, vrei să țip la tine, îți place să țip la tine? Zi!", spunea urlând, sub privirile celorlalți părinți și copii prezenți în zonă.
Aș vrea să subliniez pentru cei care nu știu, din punct de vedere al copiilor, că efectul țipetelor este următorul:
1. Copiii care aud țipete frecvente în familie trăiesc în alertă continuă și pot dezvolta o sensibilitate crescută la sunete sau tensiune emoțională.
2. Copilul poate înțelege că „nu e suficient de bun” sau că „e o problemă”, mai ales dacă țipetele sunt însoțite de etichetări („ești leneș”, „nu ești bun de nimic”). Adică îi scade stima de sine.
3. Țipetele nu învață copilul ce să facă, ci doar îl inhibă sau îl determină să reacționeze prin opoziție, minciună, retragere sau agresivitate.
4. Copiii imită. Dacă părinții țipă, copilul poate învăța să gestioneze conflictele prin țipat, fie ca victimă, fie ca agresor.
5. Țipatul frecvent poate eroda conexiunea emoțională părinte-copil. Copilul se poate simți neînțeles, neiubit sau respins.
6. Studiile arată că expunerea constantă la țipete poate contribui la depresie, furie reprimată sau dificultăți de reglare emoțională la adolescență și vârsta adultă.
7. Copilul care trăiește într-o familie în care se țipă frecvent se află într-o stare de stres permanent.
Dacă ești părinte și ți-ai pierdut cumpătul în fața copilului (cum pățim majoritatea uneori), poți repara ieșirea nervoasă, astfel:
* asumă-ți greșeala, toți oamenii greșesc -,,Îmi pare rău că am țipat la tine, nu trebuia".
* clarifică - ,,m-am speriat pentru că..., am crezut că...., m-am enervat tare pentru că...".
* repară rana emoțională cu o îmbrățișare sau un gest de apreciere care să te reconecteze cu copilul, faceți o activitate împreună, ascultă-l dacă are de spus ceva despre ce a simțit.
Cum poți evita pe viitor să mai țipi la copil:
* exersează autocontrolul și stăpânirea emoțiilor, în special a furieri.
* ia-ți mereu o pauză de câteva secunde după ce te-ai enervat, respiră, gândește, apoi reacționează.
* folosește simțul umorului, fă haz de necav, în situațiile în care este potrivit.
* exprimă-te, critică-i copilului comportamentul cu mesaje ferme, dar pe un ton normal și cu calm.
Chiar dacă țipetele pot răni, orice părinte are puterea de a repara relația prin empatie, comunicare conștientă, afecțiune și dorința sinceră de a ,,crește" împreună cu copilul său. 
