M-a sunat o prietenă din străinătate să mă roage să merg să o ajut pe mama ei, o doamnă în vârstă, pensionară.
Avea nevoie să deschidă un cont în euro cu card atașat, ca să poată primi bani de la fiica ei. Nu se descurcă să folosească alte metode mai moderne.
Când am ajuns, era aproape în lacrimi. Tocmai fusese într-o sucursală bancară din apropiere, unde o angajată îi vorbise arogant și fără pic de empatie.
Am intrat să discut cu respectiva. Mi-a răspuns tăios, fără urmă de politețe:
„Ce-i aia că vrea un card? Eu fac bucăți de plastic aici? Să învețe să ceară corect: un cont în euro, cu card atașat.”
Atât de greu era să înțeleagă că o femeie în vârstă nu e la curent cu toți termenii bancari... Atât de greu era să fie om?
Am plecat împreună la o altă bancă. Acolo, în doar câteva minute, totul s-a rezolvat cu răbdare, respect și zâmbet.
La final am întrebat-o pe mama prietenei mele:
„Vreți să scriem o recenzie, să-i facem o reclamație?”
Mi-a răspuns așa:
„Nu, nu... te rog. Poate are probleme acasă. Nici gând, nu facem nimic. Mai bine ne rugăm pentru ea.”, foarte senină. Fără nicio urmă de resentimente.
Wow, am înțeles, din nou, câtă frumusețe poate exista în sufletul unui om simplu, crescut în bun-simț și omenie.
Unii, indiferent de statut sau educație formală, și-au pierdut orice urmă de noblețe sufletească.
Iar alții, în orice situație, aleg să rămână Oameni.
