Am fost azi la clubul de fitness TimeX să-mi fac antrenamentul de rutină și, în timp ce mă schimbam în vestiarul femeilor, am auzit zarvă mare în vestiarul de alături, cel al copiilor.
Cele două spații sunt separate, dar comunică pe deasupra, lucru care mi se pare foarte util. Am văzut de multe ori mame cu copii mici, dar suficient de mari cât să se schimbe singuri, iar configurația asta le-a permis să încerce să se descurce, în timp ce mamele au rămas, discret, din vestiarul femeilor, conectate la ce se întâmplă dincolo, pentru că auzeau tot. Apoi copiii au intrat la cursuri, iar mamele la sală, pentru un moment de respiro dedicat mișcării.
Discuția dintre doi băieței de vreo 9-10 ani era atât de clară și de vie, încât mi-a atras atenția fără să vreau.
Prima voce:
- Eu m-am dat mult cu sania. M-am bătut cu tati cu zăpadă, am făcut și cazemate, una înaltă, uite până aici! (Mi-am imaginat o construcție serioasă, ridicată cu mândrie☺️.) Tu ce-ai mai făcut?
A doua voce:
- M-am jucat și eu cu zăpada, dar știi ce mă bucură cel mai tare? Că am reușit, în sfârșit, să citesc tot ce voiam. Am citit mult, o carte pe zi!
Prima voce, sincer impresionată:
- Tare! Erau cărți cu multe pagini?
- Nu chiar… Unele aveau doar 6–7 pagini. Doar vreo două au fost mai mari. Dar toate au fost foarte interesante. Dacă vrei, îți spun care mi-a plăcut cel mai mult. Ți-o pot împrumuta.
- Daaa!
Și au ieșit grăbiți, pentru că urmau să intre la clasa de kickboxing.
M-am surprins zâmbind. Pentru că, atât de des, aud adulți spunând că „toți copiii stau doar pe telefon” sau „nu mai citesc deloc”. Generalizări incorecte. Realitatea e mult mai nuanțată. Mulți copii sunt curioși, implicați, echilibrați. Iar acolo unde apar dificultăți, de multe ori cauza comportamentului problematic sau a dependenței de gadgeturi este tot în mediul pe care noi, adulții, îl construim în jurul lor.
M-am simțit mândră de acești copii, deși nu sunt ai mei.
I-am privit când am trecut prin dreptul sălii de kickboxing: interesați de sport, energici, dar disciplinați; dezinvolți, dar respectuoși. Copii care țin pasul cu tehnologia, sunt convinsă că se mai și joacă online, dar știu să se bucure și de zăpadă, și de cărți, și de mișcare. Iar în spatele lor se simte, discret, munca, disponibilitatea și implicarea părinților: încurajarea de a face sport, libertatea de a se juca în aer liber, accesul la cărți, încrederea în propriile alegeri.
A fost un moment mic, dar atât de semnificativ.
Bineînțeles, copiii nu trebuie forțați să iubească lectura sau sportul; dar trebuie expuși, încurajați și validați. Când mediul e sănătos, motivația devine internă, iar stilul de viață echilibrat.
Avem atât de mulți copii absolut minunați, cu părinți extraordinari! Dacă vreți să-i vedeți și să-i cunoașteți mergeți la cluburi sportive cum e Timex, la teatre pentru copii, la activități și spectacole.
Și poate că, înainte de a eticheta o generație, atunci când observăm și exemple negative, ar fi mai util să ne întrebăm ce fel de contexte construim noi, adulții, pentru ea.
