Am intrat într-o farmacie căutând plasturi, după ce m-am zgâriat într-o foaie de hârtie. Coadă de trei persoane. Cu mine, patru.
Era rândul unei doamne. O roagă pe farmacistă să-i dea ceva pentru băiatul de 11 ani, care are simptome ușoare: nas înfundat. A fost răcit și e în perioada de recuperare, dar ar vrea să-i mai amelioreze simptomele, ca să nu-l deranjeze noaptea.
Farmacista se întoarce cu spatele, caută cu privirea ceva pe rafturile expuse, apoi revine:
- Uitați, acest decongestionant cu pufuri e foarte bun. (Naso nu știu cum...) 120 de lei.
Femeia întreabă:
- Altceva mai ieftin nu aveți?
Farmacista se încruntă, se mai uită puțin:
- Ar mai fi spray-ul acesta, la 60 de lei. Dar vă trebuie și un sirop pentru gât. Ar fi încă 40 de lei.
Femeia stă puțin pe gânduri și spune:
- Lăsați, mulțumesc!
Se întoarce cu portofelul în mână, zăbovește puțin să-l așeze cum trebuie în geantă, iar doamna din fața mea se apleacă și îi spune încet:
- Dar cât vă mai trebuie? Nu vreți să vă ajut să luați măcar spray-ul?
Femeia îi mulțumește și răspunde:
- Vă mulțumesc mult, dar din principiu, nu. Mă duc la altă farmacie. Mai sunt două puțin mai încolo.
Am înțeles-o câteva minute mai târziu.
Următoarea persoană de la rând, o tânără la vârsta studenției, întinde o rețetă. Era vorba despre un medicament pentru febră. Farmacista se uită și spune:
- Păi v-a dat incomplet. E pe bază de ibuprofen, dar trebuie să luați o dată așa și o dată pe bază de paracetamol. Vă mai dau ceva cu paracetamol. Dar aveți grijă să nu le luați pe amândouă odată, ci alternativ.
Pac! Adaugă încă un produs de 75 de lei. Nu paracetamol simplu...
Tânăra nu și-a dat seama că doamna pleacă de la un sâmbure de adevăr și îl așază într-un context care să mai adauge diverse pe bon.
Mi-a picat fisa: voia să-și facă niște obiective. Bineînțeles, în astfel de situații nu persoanele în fine sunt de vină. Așa li se impune, așa merg lucrurile, așa se practică, iar rezultatul este același.
Chiar dacă oamenii nu au nevoie de acele produse, sunt într-o stare vulnerabilă, cu o rețetă în mână, în fața cuiva care poartă halat. Și le este mai greu să refuze, sau să contrazică.
Să fie clar, nu generalizez!
Cunosc farmaciste de mare bun-simț! Am toată încrederea să le cer recomandări, pentru că știu că poate au și ele obiective de îndeplinit, dar întotdeauna țin cont de niște limite etice atunci când îmi sugerează ce mi s-ar potrivi.
Bineînțeles că și farmacista din relatare ar fi putut să-i ofere mamei copilului cu nasul înfundat 3–4 variante. Începând cu produse simple și eficiente, de nici 10 lei.
Da, literalmente. Există! Noi avem acasă un produs de fix 7,5 lei pentru nas înfundat, care-și face treaba excelent în faza de simtome ușoare. Creionul nazal (Af).
Și nu e singura soluție accesibilă. Există multe decongestionante nazale la prețuri accesibile (Af). Majoritatea!
Dar când ignori complet nevoile și perspectiva omului din fața ta, te axezi doar pe ceea ce te avantajează pe tine să oferi, se simte acest lucru. Lipsa de empatie. Iar pentru profesia de farmacist, asta este inacceptabil.
La finalul acestui articol vreau să felicit toți farmaciștii pe care te poți baza! Pe cei care au răbdare să explice. Care oferă fiecărui om soluții variate din care să aleagă, astfel încât să-și permită să-și rezolve problema pentru care a venit. Pentru că știm cu toții, există fix același produs, de la branduri diferite, la prețuri diferite.
Îi felicit pe farmaciștii care răspund la telefoane și la emailuri, ca oamenii să nu bată drumul până la farmacie pentru o simplă întrebare!
Pe cei care procesează rețete primite pe WhatsApp, ca să nu faci două drumuri.
Pe cei care construiesc în jurul lor o comunitate. Adică o mare familie.
Cât despre restul, care văd doar o „afacere” în profesia lor, îi dau dreptate mamei băiatului: din principiu… merg la altă farmacie.
