Au ieșit din magazin cu aerul celor care tocmai au cucerit lumea, fiecare cu câte o înghețată. Doi băieți pe la 10-11 ani în frunte și o fată câțiva pași mai în spate, mai micuță, pe la 8-9 ani.
Se opresc să-și desfacă înghețatele de ciocolată, moment solemn. Fata se apropia foarte încet, cu o tristețe cinematografică și înghețata nedesfăcută. Aproape plângea: ,,Îmi era atât de poftă de ciocolată...nu-mi vine să cred că le-ați luat pe ultimele..."
– Lasă, i-o dau eu pe-a mea cu ciocolată, mie chiar îmi place și de vanilie! zice unul dintre băieți celuilalt, gata să se sacrifice ca un erou romantic.
Celălalt îl fixează cu privirea de „nu-mi vine să cred că trăiesc această trădare!!!” și răspunde sec, ca un veteran de război soră-frate:
– Nu te lăsa păcălit, omule! E schema cu compasiunea!! Sor-mea n-are nimic, așa face mereu și primește tot ce vrea...
Și zicând acestea, pleacă mai departe fără să privească înapoi, calm și superior, în timp ce prietenul lui se uită peste umăr spre fată, cu un regret dulce-amar. Apoi o ia ușurel și încă în dubii, în aceeași direcție, după prietenul lui.
Între timp, fata a înșeles că nu e rost de un schimb și a părut că s-a consolat rapid. Deja savura înghețata de vanilie cu plăcere și un zâmbet pe față.
Eh, lumea se schimbă, generațiile la fel, dar frații rămân mereu imbatabili la orice fel de ,,schemă" de a obține mai mult sau mai bine. :)
