O văd prin cartier. Cel mai adesea ne întâlnim la cafeneaua din apropiere: câteodată eu trec grăbită să-mi iau un cappuccino la drum, ea cumpără câte ceva dulce pentru copii.
Are o fetiță și un băiețel, cam de 6-7 ani, mereu plini de energie, ca doi fluturi care roiesc veseli în jurul său.
Se deplasează într-un scaun rulant electric, ca un mic scuter compact, dar zâmbetul nu-i lipsește niciodată. O văd prea des împreună cu cei mici ca să nu îmi dau seama: este foarte implicată în creșterea lor, îi scoate la aer, la joacă, îi ține aproape, cu blândețe și fermitate.
Niciodată nu se aud țipete, mustrări sau reproșuri. Doar glasurile vesele ale copiilor. Și se descurcă...
Astăzi am stat la rând în spatele lor. Tocmai plăteau două brioșe. Vânzătoarea i-a întins mamei încă una și i-a spus zâmbind:
- Astăzi avem o promoție. Știu că nu vă plac, dar ne-ar face plăcere să încercați măcar una.
Ușor jenată, mama despre care vă povestesc a acceptat, a mulțumit și a plecat alături de copii, care deja savurau fericiți desertul.
Când am cerut cafeaua mea, după ce au ieșit, vânzătoarea s-a uitat la mine și a șoptit:
- Îmi cer scuze, nu avem nicio promoție. I-am spus doar așa, ca să accepte. Vine aproape zilnic să le cumpere ceva copiilor. Ei o întreabă: «Mami, nu vrei și tu?», iar ea spune că nu-i place, de fiecare dată. Dar eu văd portofelul ei: uneori are 15 lei, alteori doar 5. Azi am simțit să-i ofer eu o brioșă... fără să-i stric scuza în fața copiilor.”
Am rămas fără cuvinte dar am plecat cu gândul ăsta: când bunătatea se împletește cu delicatețea în gesturi mici, se nasc momente epice ,,la promoție", care încălzesc sufletul.
