Am sunat-o din greșeală pe fosta mea vecina în vârstă, despre care nu mai știam absolut nimic de peste 5 ani.
Confuzie de nume din agenda telefonică...
Mă așteptam să-mi răspundă cu totul altă voce și când am auzit-o, am zis scuze dezorientată, apoi am închis imediat.
Exact când mi-am dat seama pe cine sunasem de fapt, după câteva secunde adică, m-a sunat ea înapoi:
– Ai sunat, e totul în regulă? Ai nevoie de ceva?
– Nu, îmi cer scuze, a fost o greșeală, am vrut să sun pe altcineva.
– Lasă, dragă, că eu m-am bucurat să-ți aud vocea. Nu prea mă mai sună nimeni...
Am închis și am dat telefonul pe care îl aveam de dat urgent.
Apoi am sunat-o din nou și am stat la taclale vreo 30 de minute. Știu că i-a făcut bine, dar și mie, pentru că m-am deconectat total de la grijile zilei, a fost ca o gură de aer proaspăt.
Unele greșeli sunt, de fapt, daruri neașteptate.
