Căutam un anumit tip de șnur și, într-un centru comercial, mi-a ieșit în cale, o mercerie.
Nu era amplasată pe o insulă, ci sub formă de magazin semideschis, fără perete la intrare. Când pășeai înăuntru, aveai în față o tejghea, iar în stânga și-n dreapta erau prinse tot felul de produse: catarame, nasturi, fermoare etc.
Doamna care vindea avea în jur de 50 de ani, păr cărunt, coafat impecabil și ochelari pe vârful nasului. Mi-a zâmbit drăguț.
În urma mea a intrat un puști de vreo 10-11 ani, singur, care s-a oprit la peretele din dreapta și a atins un produs, uitându-se atent la el. Vânzătoarea i-a spus tare și tăios, privindu-l încruntată:
– Dacă nu cumperi nimic, nu atinge nimic!
Băiatul a încremenit pentru o clipă, cu ochii la ea. Era genul mai timid; s-a făcut roșu, și-a retras mâna și a ieșit fără un cuvânt. Mi-am spus că și copilul meu, la 10 ani, probabil ar fi reacționat la fel, în timp ce eu, poate, l-aș fi încurajat de afară să aibă încredere în el: să caute singur ceva, să întrebe, să aleagă, să plătească, adică toate etape firești și utile pentru dezvoltarea lui.
Doamna vânzătoare, uitându-se din nou drăguț la mine, a zis:
– M-am săturat de obraznicii ăștia mici.
Am rugat-o să nu generalizeze, cu siguranță ar fi nedrept, puștiul pe care tocmai îl repezise nu greșise cu absolut nimic. Nu am mai continuat discuția, am simțit că nu am cu cine.
Dar, ce pot spune este că mulți adulți sunt exact ca această vânzătoare. Au dezvoltat o părere urâtă despre toți copiii pe care îi întâlnesc. Generalizează, îi numesc ,,odrasle" sau ,,obraznici prost crescuți", tratându-i pe toți, deopotrivă, ca pe niște mici răufăcători, cu dispreț și răutate.
Aș vrea cu această ocazie să atrag atenția celor care gândesc așa, rugându-i să reflecteze mai bine pe această temă. Atitudinea lor este mai importantă decât cred și ar trebui să fie corectă. Copiii au nevoie să fie tratați cu aceeași demnitate ca adulții. Atunci când îi privim din start cu suspiciune sau răutate, le stingem curajul. Dar când le oferim respect, răbdare și sprijin, le dăm aripi să crească încrezători și echilibrați. În cele din urmă, modul în care alegem să-i tratăm azi va modela oamenii care vor deveni mâine.
Un adult care judecă pripit un copil uită că și el a fost odată mic.
Un copil care se simte respins se va închide în sine.
Un copil care se simte văzut și acceptat va prinde curaj să se deschidă către lume. Alegerea este în majoritatea cazurilor la noi, adulții: putem fi ziduri reci sau putem fi uși deschise.
