Nu arunc niciodată pet-urile la gunoi, din principiu. Și înainte de garanție le duceam la reciclat. Zilele trecute aveam două de pus la automat, eram chiar la intrarea într-un magazin din apropiere.
Acolo unde stă de obicei paznicul: un bărbat cărunt, pe la 60 de ani, slab, puțin cocoșat, cu fața brăzdată de munca de-o viață.
Cum mă apropiam, mă depășește un puști de 17-18 ani, cu un ton aspru:
– Iar nu merge ăsta? Păi repară-l, ce fac, intru cu astea după mine în magazin?
Omul, stingher, se scuză: a sunat deja, urma să vină echipa.
Din spate apare și tatăl băiatului, până în 45 de ani, care vorbește cu paznicul exact pe același ton:
– Aoleo, ți-a zis când vine? Freci menta aici, trebuia să suni mai devreme.
Au intrat nervoși în magazin, cu pet-urile după ei.
Am observat adesea cum oameni de toate vârstele i se adresează acestui paznic cu „tu”. Eu nu pot. Îi spun doar „dumneavoastră”. La fel și curierului de 25 de ani, chiar dacă eu am 43. E o formă de respect elementar, așa ne învață limba română.
Poate oamenii vorbesc așa pentru că e paznic? Sau poate pentru că ne-am obișnuit să nu mai ținem cont de formulele de politețe? Nu știu.
Ce știu este că, odată, l-am făcut pe acest om să plângă. Împărțeam pentru tata și l-am întrebat cu respect dacă primește. A primit cu bucurie. Mi-a spus că e fiu de preot, că timpul trece prea repede și că familia lui e acum risipită: soția nu mai e, copiii sunt plecați. Iar acest loc de muncă e sprijinul lui de azi.
De atunci, ori de câte ori trec pe lângă el, nu văd doar un paznic. Văd un om. Cu viață, cu doruri, cu amintiri, cu greutăți. Și îl respect ca atare. Îi respect și munca.
În timp, mi-am format o părere despre respect. Nu are legătură cu funcția, vârsta sau uniforma unuia și a altuia cu care ai de-a face în rutina zilnică. Respectul arată, de fapt, cine ești tu, ca om. Cuvintele „dumneavoastră” și „vă rog” nu costă nimic, dar pot pansa suflete.
Într-o lume grăbită și nervoasă, politețea e o formă de umanitate și poate fi cel mai simplu cadou pe care îl facem celor din jur, mai ales celor pe care nu-i cunoaștem.
Ce părere aveți? Mai au importanță formulele de politețe astăzi sau vi se par „de modă veche”?
