Am o prietenă dirigintă la o clasă a VII-a. Majoritatea fetelor din clasa sa nu au, dar există și câteva care, la 12-13 ani, au extensii de gene și unghii cu gel, în funcție și de educația primită acasă și, desigur, de susținerea financiară a familiei pentru astfel de lucruri.
La un moment dat, a apărut în clasă încă o fată cu extensii de gene tip evantai, dintre cele care nu aveau.
Surpriza a venit când diriginta a fost contactată de mama fetei, foarte supărată, care i-a cerut ajutorul. Femeia a povestit că nu i-a dat voie fiicei sale să își pună extensii și nici bani pentru așa ceva și nu înțelegea cine și în ce circumstanțe i le-a aplicat.
După ce situația a fost discutată și lămurită, a ieșit la iveală că una dintre colegele fetei, care avea deja extensii de gene, a influențat-o să își pună și ea, chiar dacă nu avea acordul părinților. Mai mult, colega respectivă i le-a și plătit, cu bani „luați” pe ascuns de la propria mamă.
Așa a mai apărut încă o mamă supărată.
Interesant în toată această poveste este că mama care i-a interzis fiicei să își pună extensii și nu i-a dat bani pentru acest lucru era ferm convinsă că este suficient pentru a preveni situația.
Realitatea ne arată însă că, atunci când există presiunea grupului, copiii găsesc adesea soluții alternative. Bine de știut pentru toți părinții care se regăsesc într-o astfel de situație. Nu sunt de ajuns interdicția și lipsa susținerii financiare.
Tot educația și discuțiile ample cu copilul sunt de bază. Trebuie să înțeleagă de ce nu este bine, ca să poată spune: ,,Nu, mulțumesc, eu chiar nu-mi doresc."
Așadar și în această privință copiii au nevoie de explicații și încredere.
Trebuie să știe cu argumente de ce stabilim anumite limite și să simtă că pot vorbi deschis cu părinții și profesorii despre dorințele și presiunile pe care le trăiesc. Pentru că în preadolescență, nevoia de apartenență la grup devine extrem de puternică.
Este o etapă de creștere, în care copiii își caută identitatea și locul în grup. În care sunt ușor influențabili. Rolul nostru, ca adulți, nu este doar să spunem „nu”, ci să rămânem aproape, să ghidăm și să construim relații cu copiii noștri, ca să nu fim luați prin surprindere.
