Am fost la benzinărie să plătesc și, în fața mea, un tătic cu un băiețel de vreo 6-7 ani, care se pregăteau să achite și ei, iar în spatele lor, o doamnă la a doua tinerețe, care intrase cu câteva secunde înaintea mea.
Mă așez și eu în spatele ei.
– Hai, plătești tu!, îl aud pe tată spunându-i copilului, întinzându-i cardul. Cum am repetat acasă.
Copilul îl ia cu grijă, emoționat, și se ridică puțin pe vârfuri ca să vadă mai bine, apoi îl apropie de POS.
Doamna de la benzinărie le zâmbește admirativ. Copilul se uită la ecran, încearcă să nu greșească. Dar nu-l apropie unde trebuie, ezită și apare eroare.
Tatăl îl privește calm, fără să intervină. Casiera butonează rapid apoi îi spune că poate apropia din nou imediat.
Dar clienta dintre noi oftează apăsat, deși nu așteaptă de mult timp. Nu se mai poate abține:
– Haideți, totuși! Nu puteați să plătiți dumneavoastră? Se face coadă!
Copilul se oprește și se uită fix la tatăl lui, căutând aprobarea aceea din priviri.
– E în regulă, continuă, îi spune acesta liniștit.
Băiețelul apropie cardul, se face plata. Zâmbește fericit. Chiar dacă totul a decurs repede și destul de firesc, doamna vociferează din nou, de data asta mai apăsat:
– V-ați găsit să-l învățați aici, pe timpul nostru! Îi țineți pe toți în loc! (care toți, că în spatele meu nu mai era nimeni...)
I-am spus și eu tare puștiului:
– Felicitări, te-ai descurcat foarte bine!
Copilul râde, apoi își întreabă tatăl, cu o expresie ușor preocupată, în timp ce își luau bonul:
– Tati, am fost prea încet?
– Nu. Ai fost atent.
Casiera, de asemenea, i-a spus copilului ceva frumos, înainte să se îndepărteze. Am auzit ușile glisante când au ieșit. Apoi, casiera a scos ,,din pălărie" o bomboană și i-a dat-o doamnei iritate, în timp ce îi făcea bonul:
– Din partea noastră, să vă facă ziua mai frumoasă!
Doamna dă din mână, nu-i trebuie nimic, nici nu se uită la bomboană, achită, smulge bonul, nu spune nimic și pleacă încruntată.
Scena a durat, probabil, mai puțin de un minut. Dar a fost suficient cât să văd două tipuri de abordare: una care construiește și una care descurajează.
Trăim grăbiți și trecem totul doar prin prisma noastră. Doar că, în spatele unor lucruri aparent mărunte, pot exista lecții importante pentru copii. Uităm că și ei trebuie să învețe și că aceasta este cea mai eficientă educație, cea din viața reală.
Păcat că unii nu mai au răbdare să vadă cum se construiește, pas cu pas, un om. 
