A început, din nou, perioada aceea din an în care internetul se umple de „perlele” elevilor de la simulări și examene.
Ne tăvălim pe jos de râs că în loc de ,,stârc" a scris altceva...ce trist pentru niște oameni mari să găsească o distracție în asta. Mii de adulți distribuie, comentează oribil și râd de greșelile unor copii, transformându-le într-un spectacol public.
Ca psihopedagog și ca mamă, nu pot să privesc acest fenomen ca pe o simplă glumă. În spatele fiecărei lucrări se află copilul cuiva, care a avut emoții, care a încercat, care poate a învățat cât a putut sau care, pur și simplu, nu a reușit în acel moment. Greșeala nu este o dovadă de prostie. Greșeala este parte din procesul de învățare. Așa învață copiii. Așa am învățat și noi.
Ceea ce mă întristează este că mulți dintre cei care râd sunt chiar adulții care ar trebui să modeleze empatia, respectul și siguranța emoțională. Este ușor să arăți cu degetul o eroare scrisă pe o foaie. Este mult mai greu să te întrebi ce responsabilitate avem noi, ca părinți, profesori și societate, atunci când un copil ajunge să nu înțeleagă, să nu știe sau să nu aibă încredere în el.
În loc să transformăm greșelile copiilor în divertisment, poate ar fi mai util să ne întrebăm ce mesaj le transmitem. Că este sigur să încerce și să greșească? Sau că orice pas greșit îi poate transforma în ținta ridiculizării publice?
Nu servesc acest tip de „umor” și nu îl distribui! Nu, mulțumesc!
Pentru că un copil care este făcut de râs nu învață mai bine. În schimb, învață să-și piardă încrederea în oamenii pe care ar trebui să se bazeze și mai ales în propriile forțe.
Sunt curioasă: dacă lucrarea distribuită și comentată de mii de oameni ar fi a propriului vostru copil, ați mai considera că este doar o glumă?
