Radu, David și Cosmin sunt preșcolari, se joacă împreună, iar părinții lor îi așteaptă pe margine.
La un moment dat, tatăl lui David se apropie și-l avertizează ,,ca la carte", cu cinci minute înainte să plece acasă:
- David, ești puțin atent? În 5 minute plecăm.
David se face că nu aude. Tatăl insistă:
- Ai înțeles? Să-ți iei la revedere de la prietenii tăi. În 5 minute o să mergem acasă.
- Mai bine în 10 minute, negociază David.
Dar tatăl îi răspunde:
- Prea mult 10 minute!
David:
- Nu e prea mult tati, stai liniștit, că e vorba de 10 minute mici!
:) În acest caz, tatăl s-a liniștit.
Avertizarea copilului că se apropie ora la care trebuie să plece de la locul de joacă este un gest recomandat de experții în creșterea copilului. Așa cum nici adulților nu le place să fie luați prin surprindere, nici copiii nu reacționează foarte bine la schimbările bruște. Mai ales când vine vorba despre a renunța la joacă. De aceea, pentru a nu-i obliga să suporte așa ceva, este recomandat să le comunicăm ce urmează, cu 5-10 minute înainte.
Astfel, ei vor avea timp să anticipeze plecarea, să se obișnuiască cu gândul, să o accepte și să lase lucrurile în ordine la joacă, sau să-și ia rămas bun de la prieteni.
Dacă nu este vorba de un grup de prieteni, iar copilul este singur la locul de joacă, i se poate spune: ,,După ce te mai dai de 5 ori pe tobogan, vom pleca." Și astfel va colabora mai ușor, iar plecarea nu va fi cu proteste, țipete sau chiar plânsete, nemaifiind percepută ca o sursă de stres.
În cazul în care este nevoie de mai mult, copilul începe o negociere fără sfârșit sau protestează, părintele îi poate povesti ce urmează să facă mai departe. Ce fel de mâncare va servi la cină, sau cine va veni în vizită, sau dacă vor viziona un anumit film împreună. Dacă activitatea care urmează va fi una plăcută pentru copil, plecarea de la locul de joacă va fi mult mai ușoară și naturală.
