Una dintre sugestiile foarte valoroase pe care le postez frecvent pe pagina mea de facebook este: ,,Niciun copil nu este prea mic pentru a fi respectat ca persoană, de adulții din jurul său."
Am primit de mai multe ori mesaje private în care eram întrebată ce doresc că spun cu asemenea bazaconie, de la persoane care aveau impresia că doar copilul are datoria să respecte adulții, nu și invers. Ba chiar unele dintre aceste persoane erau foarte supărate din cauza copiilor lor, care se pare nu le arată destul respect, ignorând complet exemplul pe care l-au oferit chiar ele celor mici, prin propria atitudine.
Pentru cei care au genul acesta de dileme, am decis să scriu pe scurt ce înseamnă să respecți copilul, ca persoană. Și cum să explic mai ușor, decât prin câteva exemple, mai ales că teorie știm cu toții, sau cel puțin avem acces la ea.
Primul exemplu - părinții care-și respectă copilul nu postează pe rețelele de socializare poze cu el fără haine și/sau în situații jenante (pe oliță, după baie fără haine, întins pe o păturică), doar pentru că lor li se pare drăguț. Din fericire, odată cu reglementarea unor termeni și condiții, acest gen de imagini care nu fac cinste nici copilului, nici familiei, nu mai sunt acceptate în majoritatea rețelelor, dar ele circulă încă pe grupurile de whatsapp și pe alte mesagerii.
Al doilea exemplu - adulții care arată respect copiilor, sunt în primul rând corecți cu ei. Am povestit la un moment dat AICI despre o întâmplare la care am fost martoră, când fetița prietenei mele a fost păcălită de o vânzătoare, care i-a dat intenționat restul mai puțin, păstrând diferența, doar pentru că avea în față un copil vulnerabil.
Nu în ultimul rând, respectul se arată prin atitudinea generală față de copii, indiferent că se întâmplă acasă, la școală sau pe stradă.
Și am să vă povestesc al treilea exemplu, pe care l-am văzut așteptând la rând la o casă de marcat. În paralel, la casa următoare, era altă coadă.
Acolo, ultima persoană, un puști cu un coș de cumpărături în mână în care avea doar câteva produse, păstra distanța recomandată față de următoarea persoană, lăsând loc pentru culoarul de trecere, ceea ce rar vezi că face un adult. În general, adultul are tendința de a se lipi de omul din fața sa, de a-și împinge cumpărăturile pe bandă ostentativ, sau de a sta fix pe culoarul de trecere cu cărucior cu tot, să nu cumva să piardă rândul, fără să-i pese că blochează trecerea.
Ei bine acest băiat, avea destul de mult bun-simț cât să țină cont de toate detaliile ce țin de o atitudine civilizată și stătea liniștit la coadă. Au venit nu mai puțin de 3 adulți. Să zicem că au fost 2 situații, pentru că doi dintre adulți erau un cuplu de pensionari. În toate situațiile, adulții s-au băgat în fața copilului. Direct sau mai cu perdea, asta au făcut.
După a doua oară nu am mai putut suporta nedreptatea și l-am invitat frumos în fața mea, cerând voie politicos oamenilor din spatele meu de la coadă, motivând că i se topește copilului înghețata din coș, până ajunge să o plătească și chiar așa era.
I-am spus apoi băiatului că am văzut ce se întâmplase, că adulții care s-au băgat în fața lui nu au procedat corect, dar că nu toți oamenii mari sunt așa. L-am felicitat pentru bunul-simț de care a dat dovadă și i-am explicat că atunci când are dreptate, se poate impune într-un mod politicos prin dialog, pentru că nu trebuie să se lase călcat în picioare doar pentru că e copil.
M-am bucurat pentru mica noastră discuție, dar am simțit că el s-a bucurat cel mai mult și că dezamăgirea de pe fața sa s-a transformat într-un zâmbet cu încredere.
Oameni buni care credeți că doar cei micii au ,,datorii" morale față de adulți, respectați copiii din jurul dumneavoastră, chiar dacă sunt copii. Sunteți cele mai importante modele pentru ei și prin comportamentul dumneavoastră le oferiți cele mai eficiente lecții.
A respecta un copil ca persoană nu este doar un gest de bun-simț, ci o investiție în viitorul său echilibrat și în relația autentică pe care o construim cu el. Atunci când un adult oferă respect, transmite un mesaj clar: ,,Ești important, contezi ca om, ai valoare și meriți să fii ascultat."
Acest tip de atitudine nu diminuează autoritatea părintelui sau a educatorului, ci o întărește prin încredere reciprocă. În fond, copilul de azi, respectat și valorizat, este adultul de mâine, capabil să ofere același respect celorlalți – și poate chiar și copiilor săi.
Îmi puteți scrie păreri pe această temă la postarea de pe pagina mea, sub formă de comentariu.
