Au trecut examenele și acum putem vorbi mai relaxat despre tendința de a ne interesa cum s-au descurcat colegii și prietenii copiilor noștri.
Și despre aceea de a face comparații, de cele mai multe ori cu voce tare, între rezultatele lor.
Înainte de toate, să ne imaginăm cum ne-am simți dacă am auzi următoarele întrebări retorice din partea fiului sau fiicei noastre:
- Mami tu de ce nu poți să fii la fel de frumoasă ca mama prietenului meu?
- Tati, tu de ce nu poți să ai un salariu foarte mare, ca tatăl colegului meu?
Parcă auzim o voce interioară care ar spune: ,,Nu e corect, e atât de greșit să gândești așa!".
Să ne reamintim senzația de câte ori suntem tentați să-i spunem propriului copil: ,,Tu de ce nu poți să iei 10, ca și colegul tău?"
Atunci când ne comparăm copilul cu prietenii sau colegii săi, în funcție de particularitățile sale personale, îi putem induce o paletă largă de trăiri și emoții: invidia, dezgustul, frustrarea, stresul, scăderea stimei de sine. Toate sunt mult mai apăsătoare când sunt generate de persoanele pe care le iubești și de părerea cărora îți pasă cel mai mult în viață. Iar pentru copii, părerile părinților sunt cele mai importante, chiar și atunci când pare că nu este așa.
Ce se mai întâmplă atunci când facem astfel de comparații toxice, deși în general intenția părinților este de a motiva? Putem genera conflicte între copii, care pot degenera în acțiuni sau refulări verbale sau chiar fizice.
Practic, efectul este pe dos. Nu doar că nu va fi mai motivat, dar copilul se simte inferior și incapabil, în urma unor astfel de discuții sau replici. Poate fi chiar rănit emoțional, iar trauma se poate întinde pe parcursul unor ani de zile. Îi va fi greu să își recapete încrederea în propiile forțe și se poate tranforma într-o persoană timidă și introvertită.
Care sunt repercusiunile pe termen lung?
Un copil care va auzi constant nemulțumirea părintelui față de el și performanța sa slabă, nu va putea face performanță, decât în cazuri excepționale, când va fi atât de motivat de ură și de frustrare, încât va sparge toate barierele. Totuși, celelalte trăiri negative se vor acumula și în această situație.
De asemenea, există și riscul ca prin astfel de comparații copilul să fie deturnat de la talentele și pasiunile sale adevărate, pentru a se concentra să-i întreacă pe alții, la talentele și pasiunile lor.
Părinții trebuie să reflecteze mai bine asupra unui aspect: de ce să-ți motivezi copilul stimulând spiritul de competiție? Cea mai bună comparație pe care o poate face copilul este cu el însuși. Iar progresul trebuie să fie raportat la situația sa, dintr-un anumit stadiu. Mâine va fi mai bun decât azi, iar luna viitoare va fi mult mai bun decât mâine. Orice evoluție, cât de mică, este bună!
Cu ceilalți, cel mai sănătos raport de relație este cel de colaborare. Astfel se dezvoltă comunicarea și spiritul de echipă. Și astfel, copilul va înțelege că fiecare om este unic, are abilitățile și talentele sale, nu suntem toți construiți la fel ca să ne putem compara între noi.
Poate un copil nu știe să deseneze foarte bine și nu-i place să citească dar este atras de matematică unde dovedește că are abilități extraordinare. Sau invers. Important este să ținem minte noi adulții că fiecare copil are punctele sale forte, este unic și are o sclipire a lui personală. Atunci cum poate fi comparat punctul slab al unui copil cu punctul forte al altuia (ex. urechea muzicală)?
Lauda părinților sau bunicilor în public cu notele, reușitele copiilor, numărul poeziilor învățate și alte talente nu aduce beneficii copilului, de cele mai multe ori reprezintă un stres pentru el. Este pura plăcere a adultului care este predispus să-și stabilească obiective nerealiste pe care să le impună copilului. Pe scurt, este o formă de egoism.
De aceea este foarte important să nu uităm că un copil este o persoană și merită același respect ca orice om. Nu va excela în toate domeniile, dar merită toată susținerea, aprecierea și iubirea necondiționată a familiei. Nu în ultimul rând, motivația trebuie să fie interioară, iar copilul să-și dorească să fie mai bun pentru el, nu pentru a primi validare din partea celorlalți în fiecare etapă a dezvoltării sale.
Îmi puteți scrie păreri despre această temă AICI.
