Am citit acum câțiva ani într-o carte un sfat foarte bun pentru situațiile în care nu știi ce să faci.
Așadar, atunci când ai o alegere de făcut cu mai multe variante și te afli într-o mare cumpănă, încearcă să reduci totul la bani sau iubire (indiferent de tipul ei).
Alegerea pe care o vei face din iubire (de sine, pentru aproapele tău, pentru familie, pentru o pasiune etc) nu te va duce niciodată pe un drum greșit.
Prin aceeași metodă poți afla răspunsurile la diverse întrebări. Reducând totul foarte mult, ajungi la bani sau la iubire. Din păcate, majoritatea întrebărilor din prezent au ca răspuns banii.
Și apropo de acest lucru, tot într-o carte am citit că cei mai performanți manageri sunt oamenii narcisiști, egoiști, fără empatie față de cei din jurul lor. Pentru că astfel se pot focusa foarte bine pe obiectivul lor, de a ajunge cât mai departe, de a produce cât mai mult, de a obține cât mai multe foloase, fără să le pese ce lasă în spate.
Oamenii fac tot mai puține alegeri din iubire și perioada pe care o trăim în prezent se află sub o puternică lipsă de umanitate.
”Indiferența este esența lipsei de umanitate” (Emil Hossu)
Lipsa de umanitate în care ne regăsim este răspunsul pentru: sistemul putred bazat pe alegeri și acțiuni care se reduc doar la bani, creșterea agresivității în școli și societate, scăderea empatiei în general, tendința către o degradare profesională din multe domenii, creșterea violenței în familie și mai ales în rândul copiilor.
Apar zilnic situații diabolice, care depășesc orice fel de imaginație și care dincolo de corupția sistemului, sunt posibile din cauza lipsei de umanitate a celor de la firul ierbii. Oameni care calcă alți oameni în picioare, prin acțiunile lor sau prin indiferență. Care privesc impasibili la suferința unor copii sau a unor bătrâni din fața lor și la care uneori contribuie. Pentru bani, pentru a păstra un loc de muncă, sau pur și simplu din nepăsare.
Unde s-a pierdut umanitatea omului de rând?
Mi-a povestit o prietenă o fază petrecută cu câteva ore înainte. Era în magazin cu fetița și soțul. A lăsat puțin căruciorul de cumpărături să se uite la anumite produse. În timpul acesta soțul și fetița au mers câteva rafturi mai încolo. După câteva momente, prietena mea a ales ce dorea să cumpere, s-a întors, a pus mâna pe cărucior și a vrut să-și urmeze soțul și fiica.
Numai că, din neatenție, luase căruciorul altcuiva (pe al ei îl luase soțul). După un pas, o doamnă însoțită de fiul ei care părea să aibă în jur de 10 ani, pune brusc o mână pe cărucior și spune: ,,E al meu!"
Prietena mea își dă seama brusc de eroare, ridică mâinile de pe cărucior, îi zâmbește doamnei și-i spune:,, Îmi cer mii de scuze, am fost atentă la raft și am crezut că este căruciorul meu, probabil pe al meu l-a luat soțul. Îmi pare tare rău!".
Dar răspunsul primit a surprins-o total: ,,Dacă ești chioară nu mai pleca la cumpărături!".
Prietena mea era încă șocată de replică, atunci când ne-am întânit, spunându-mi despre acea femeie că era o mamă, alături de copilul ei, îmbrăcată frumos, îngrijită, de o vârstă apropiată cu ea. Vedea practic multe asemănări între acea femeia și propria ei persoană.
Tocmai de aceea nu putea procesa cum de a putut avea o asemenea reacție.
Mi-a spus:
,,Nu se întâmplase mare lucru, nu avea pe cărucior geanta sau obiecte personale ca să zicem că s-ar fi speriat mai mult decât trebuia. Mă așteptam să zâmbească și ea, să spună ceva amabil și să își continue fiecare treburile. Dar...".
Suntem în perioada în care lipsa de empatie nu mai are nicio explicație. O întâlnim la fiecare pas, este copleșitoare și provocatoare în același timp, dând naștere unor momente mai scurte sau mai lungi de agresivitate, care descoperă urâțenia interioară a unora.
Atenție la lipsa de umanitate! Să reflectăm puțin la propriile alegeri, acțiuni și reacții. Pentru că, alături de inflație, deficitul de educație și alte crize existențiale ale prezentului, se conturează o problemă mare - o criză de calitate umană.
Îmi puteți lăsa AICI un comentariu despre acest subiect.
