Este o nouă zi frumoasă.
Soarele strălucește exact atât cât trebuie ca să te simți minunat, iar Andrei este încântat că astăzi va merge împreună cu părinții într‑o vizită de o zi la bunici.
Acolo își va revedea prietenii de la țară. Străduța pe care locuiesc bunicii nu este circulată de mașini. De fapt, de câte ori a fost în vizită, singura mașină pe care a văzut‑o era a familiei lui. Strada nu este asfaltată, are pietriș și este încadrată de multe spații verzi.
Aerul este foarte curat iar părinții îl lasă de fiecare dată să zburde prin iarbă, să își culeagă singur legume și fructe din gradină pe care să le spele și să le mănânce pe loc și mai ales, să se joace fotbal și alte jocuri cu băieții în fața curții.
La bunici se simte mereu atât de liber…
Cum au văzut mașina, prietenii lui Andrei de la bunici au început să‑și facă de lucru prin fața curții, nerăbdători să se joace împreună.
După ce a petrecut puțin timp cu bunicii și a verificat ce fac găinile, porcul și cățelul pe nume Viorel (detaliu pe care băiatul îl găsea extrem de amuzant), Andrei a tulit‑o la fotbal. Și‑a adus cu el noua minge, iar prietenii au fost tare încântați. Jocul s‑a încins. Uneori mingea ajungea departe, iar Andrei trebuia să alerge după ea.
La un moment dat, a recuperat‑o de foarte departe, ajunsese două curți mai încolo. Când a ridicat privirea spre băieți, cu mingea la picior, îi observă cum îl priveau concentrați și foarte serioși. Stăteau toți pe loc cu niște expresii ciudate. Andrei îi întrebă:
— Ce este, s‑a întâmplat ceva?
Băieții se strânseră în cerc și aproape în șoaptă, îi spuseră:
— Era gata, gata, să ajungi la EA… Vezi! Dacă se duce mingea în curtea ei, să nu intri! Mai bine renunți la minge, îl sfătui Cristi.
— Hei, nu înțeleg nimic, exclamă Andrei. Care „EA”?
— Vrăjitoarea! îl lămuri Codrin. Uite, acolo stă. Și arătă spre o curte din apropiere.
— Și de unde știți voi că e vrăjitoare? Cum arată? O fi cumva verde?!, întrebă Andrei suspicios și în același timp zâmbind.
— Ei, verde, auzi! Nuu, normal! Arată ca o vrăjitoare adevărată, ciudată! Se îmbracă în rochii lălâi, are părul vâlvoi și nu prea iese din curtea ei nici până la farmacie. A fost văzută de multe ori fierbând câte ceva afară la foc, are un ceaun și tot timpul pregătește poțiuni în care amestecă folosind o lingură mare, din lemn. Are și o pisică. Ce culoare crezi? Hm? Ei bine, neagră!, adaugă Codrin. Ca să vezi!
— Da, spuse Victor, și dacă vrei să te convingi, atunci du‑te personal să te uiți la poarta ei. E un șomoiog agățat, sigur e fermecat, probabil e o vrajă de protecție. Toți l‑am văzut, nu mai are nimeni din sat!
Andrei îi văzu pe toți atât de convinși încât nu știa ce să creadă. Intuiția lui îi spunea că nu există vrăjitoare adevărate. Odată văzuse un desen animat cu o vrăjitoare rea și urâtă. Se speriase atât de rău încât noaptea a visat urât.
Și părinții i‑au explicat cu multă răbdare cum copiii sunt atrași de ceea ce este misterios și de ceea ce le provoacă teamă, așa că unele desene animate și filme sunt făcute cu astfel de personaje, doar ca să devină cât mai populare. Dar este doar ficțiune. Și nimic mai mult.
Iar aparențele pot să înșele foarte tare.
Avea nevoie de puțină încredere, așa că Andrei simți nevoia să atingă pietricica norocoasă din buzunar. Dar nu era acolo și realiză că o lăsase acasă. Uf, s‑ar fi simțit mai bine cu pietricica alături.
Dar, în câteva secunde jocul fu reluat și discuția dată rapid uitării. Băieții se întreceau în pase și mingea zbura când la unul, când la altul. Și la un moment dat… șut și goooolll! Andrei alerga după minge, zâmbind. Transpirase puțin de la atâta alergatură și descoperi că picioarele parcă nu îl mai ascultau, era foarte obosit.
A realizat unde se află abia după ce a ajuns deja în fata porții ei, și după ce îi apăru înaintea ochilor pămătuful de plante agățat de gardul vrăjitoarei.
Simți un fior de frică, apoi pantofii sport îi alunecară pe iarba verde și căzu lovind zgomotos poarta… exact cât să se deschidă. „Știam eu că nu‑i de bine fără pietricica mea…”
Îi văzu pe băieți în depărtare cum o luară la fugă spre curțile lor.
— Hei, de ce fugiți, stați!
Se uită la genunchiul stâng… era roșu. Se zgâriase foarte tare și îl durea. Apoi simți o prezență în spatele său. Era EA, vrăjitoarea.
— Ce faci băiețel, ai căzut? Ia loc aici și așteaptă‑mă, îi spuse.
Și Andrei simți cum este luat pe sus și așezat pe un scăunel de lemn. Era chiar lângă poartă, dar în interiorul curții, ceea ce îl făcea să se simtă cam agitat. Însă pielea îl ustura foarte tare. Privi în jur. Primul lucru care îi atrase atenția fu un cazan măricel, pus la pirostrii și lângă el, la doi metri distanță, un cuptor exact ca cel pe care și‑l închipuia atunci când mami îi citea „Fata babei și fata moșului”.
Oare acolo își pregătea vrăjitoarea poțiunile? Apoi văzu două grădini frumoase și foarte bine puse la punct, în cele mai mici detalii. Una de legume și alta de flori. Andrei nu mai văzuse așa ceva niciodată. Grădinile nu erau separate. Ci se întrepătrundeau, ca un labirint fascinant. Rândurile de floricele traversau rândurile cu legume.
Vrăjitoarea apăru cu o cană și o cutie. În cană era ceva galben.
Băiatul exclamă:
— Ce e acolo? Mi‑e frică!
Dar pe chipul vrăjitoarei apăru un zâmbet pietenos iar vocea îi era chiar plăcută, pentru o vrăjitoare:
— Este ceai de Gălbenele. Ca să curățăm rana. O să torn puțin pe genunchiul tău. Te‑ai zgâriat, de aceea te ustură, dacă lăsăm praful să intre în rană nu este bine. Te va durea și se poate infecta. Ai încredere!
Apoi turnă ușor, ușor, toată cana. Genunchiul lui Andrei era acum zgâriat, dar curat. Și nici nu mai ustura. Ceaiul de Gălbenele îl răcorise. Vrăjitoarea dispăru pentru un minut și apăru cu un pahar.
— Poftim! Este o Limonadă cu Ghimbir, cât mă ocup eu de genunchiul tău, te va face să te simți mai bine. Spune‑mi Marta, sunt prietenă cu bunica ta, ai venit la curtea cu gard verde, nu‑i așa?
— Da!
— Atunci ești Andrei, concluzionă vrăjitoarea.
„Ups, stie cum mă cheamă!!! Oare îmi aude gândurile?!”, se gândi uluit băiețelul.
— Bunica ta îmi povesteşte despre tine când vine în vizită la mine. Îi dau ceaiuri medicinale şi uleiuri esențiale foarte bune pentru masaj la încheieturi, zâmbi femeia.
Lui Andrei nu îi mai era frică. Dacă ar fi avut de-a face cu o vrăjitoare adevărată, până acum şi-ar fi dat arama pe față. Se gândi: „Hmm… E prietenă cu bunica. Eram sigur că băieții se înşală, nu există vrăjitoare adevărate! Dar oare de ce cred ei că doamna ar fi o vrăjitoare?”
Sorbea din limonada delicioasă și prinse curaj:
— Marta, ce ai adus în cutie?
— Ulei de Arbust de Ceai, este ca o apă oxigenată, dezinfectează, o să pun câteva picături pe rană, să ne asigurăm că nu au intrat microbi. Stai liniștit, că nu doare. Îți place limonada? Este cu miere de albine, am câțiva stupi în spatele curții.
— E foarte bună! Marta, dar… de ce ai șomoiogul acela prins de poartă?
— Am unul acolo, și unul la ușa de la intrarea în casă. Încă unul lângă hamac, încă unul lângă pompă. Așa alung țânțarii, zâmbi femeia.
— Serios?, se miră Andrei. Cum așa?!
— Pentru că pastilele pentru țânțari și spray‑urile pentru îndepărtarea insectelor sunt destul de toxice pentru oameni, mai ales pentru copii. Majoritatea sunt făcute cu niște substanțe chimice, ca un fel de otrăvuri. Iar mie îmi place să trăiesc aproape de natură, cât mai natural. Natura ne oferă soluții pentru orice. Știi din ce este făcut șomoiogul? Din Lavandă, Roiniță, Mentă, Rozmarin și Busuioc. Toate sunt parfumate și minunate pentru noi oamenii, dar nu le plac deloc țânțarilor. Așa că am peste tot.
— Wow! Nu m‑aș fi gândit că e atât de ușor să scapi de țânțari.
— Da, iar aici, pe primul rând al grădinii am anumite flori: Crăițe și Mușcate. Nici pe ele nu pot să le sufere țânțarii. Și așa… ocolesc ograda mea. Dar florile… vezi cât de minunate sunt?
— Sunt!, spuse Andrei fascinat de florile viu colorate. Dar de ce ai făcut așa o grădină ciudată? Cu flori printre legume?
Marta îi răspunse încântată de sinceritatea lui:
— Pentru că, vezi tu, grădinile de legume au dăunători. Adică niște insecte care vin și le strică. Atunci când bunica ta era tânară, oamenii aveau mai mult timp să le îngrijească și găseau soluții naturale. Acum există tot niște chimicale, pe care oamenii le pot cumpăra ca să stropească legumele din grădini. Dăunătorii nu le mai atacă, iar legumele cresc frumoase, mari și într‑un timp mai scurt.
— Și nu e bine așa, Marta?
— Nu. Pentru că nu sunt toate sănătoase, multe sunt un fel de otrăvuri. Natura ne oferă soluții și pentru grădini. Rândurile de flori pe care le observi printre legume sunt plantate cu un anumit scop acolo. Ele alungă dăunătorii cu parfumul lor plăcut. Am pus și plante aromatice: Oregano, Busuioc, iar dincolo Urzici. Aici am Citronella. Și așa îmi protejez grădina. Iar legumele mele sunt curate și sănătoase.
— Genial!, exclamă Andrei. Cum ți‑a venit ideea?
— Nu este ideea mea, spune Marta. Eu știu toate aceste lucruri de la mama, iar mama de la mama ei, adică bunica mea. Și tot așa. Doar că în prezent, multă lume le‑a dat uitării.
— Marta te rog, mai povestește‑mi! Arată‑mi grădina ta, sunt curios cum folosești plantele. Știi că prietenii mei de pe stradă te cred vrăjitoare?
Marta zâmbi, Andrei râse.
— Aici ce este, aşa verde şi creț, Broccoli, nu-i aşa?, întrebă băiatul.
— Da, este Broccoli, îi răspunse Marta. Despre el chiar putem spune că este magic. Știai că un mănunchi are mai multă Vitamina C decât o portocală? Și dacă tot veni vorba de Vitamina C, pătrunjelul este fruntaș?
— De‑asta îmi gătește mami atât de des broccoli și salată de pătrunjel stropită cu suc acrișor și roșu de rodie!, trase concluzia Andrei.
Marta continuă:
— În plus, are și foarte mult Calciu, dacă îl mănânci vei avea oase puternice.
Andrei uită de zgârietura de la genunchi și zburdă prin curtea Martei.
— Aici ce este?, întrebă el curios.
— Acolo am Usturoi verde, arată exact ca o Ceapă verde. Este minunat, dacă îl mănânci vei avea un sistem imunitar puternic. Adică organismul se va apăra mult mai bine împotriva răcelilor de exemplu. Usturoiul este un aliat excelent. Cu el lupți și contra infecțiilor, pentru că are proprietăți antibiotice foarte puternice.
— Și aici ce sunt?, trecu mai departe băiatul.
— Acolo sunt Guliile mele. Gulia conține un complex de Vitamine B și multe alte Vitamine: E, K, A. Mie îmi reglează tensiunea arterială, pentru că mai are și Potasiu. Dragul meu, să‑ți dau ceva pentru acasă.
Marta intră în casă și apăru cu un săculeț din pânză albă.
— Ce săculeț frumos!, se miră Andrei.
— Da, este din bumbac, un material natural care păstrează perfect proprietățile plantelor, fructelor și legumelor, lăsându‑le să respire. În pungă ar mucegăi. Uite, ți‑am adus Goji. Am câțiva arbuști de Goji în grădină. O linguriță pe zi de bobițe roșii te vor ajuta să crești mare și puternic. Goji are multe proprietăți benefice. Sunt ca niște bombonele.
— Mulțumesc mult pentru tot, Marta, a fost minunat să îmi arăți grădina ta plină de minunății. Acum trebuie să plec, dar mai trec pe la tine să‑mi mai povestești.
— Te aștept cu drag! Și din spatele Martei se zări un pisic simpatic, negru, dar cu o privire foarte blândă și prietenoasă.
Andrei mergea pe stradă zâmbind, cu săculețul primit de la Marta în mână. Sigur prietenii lui ar fi crezut că vrăjitoarea i‑a dat un praf magic, dacă l‑ar fi văzut cu câtă grijă îl ține. Dar ei erau pe la casele lor deja. Bunica îl aștepta în poartă.
— Dragul bunicii, am văzut că stăteai de vorbă cu Marta, e o vecină tare cumsecade.
— Da bunico, are o grădină minunată. Și soluții pentru orice, din natură.
— Știi, Marta este medic, dar îi place să găsească remedii naturale, m‑a ajutat de foarte multe ori. Face și niște dulcețuri minunate… doar din fructe, dar și o zacuscă foarte bună la cazanul pe care l‑ai văzut în curte, pe foc din lemne.
Băiețelul a intrat în curte de mână cu bunica. În mână ținea săculețul cu Goji, iar în minte îi încolți dorința de a descoperi cât mai multe secrete fascinante ale naturii.
Nu eticheta pe cineva după aparențe, înainte de a‑l cunoaște. Ceea ce vezi este doar «ambalajul» iar acesta poate fi înșelător. Acordă‑i o șansă, s‑ar putea să îți câștige încrederea și respectul, chiar dacă arată sau se îmbracă altfel decât tine.
Cartea ,,Andrei și pietricica prieteniei" cu povești pentru dezvoltarea empatiei poate fi comandată online de la: Libris, Cărturești, Cartepedia, Librăria Delfin, Librărie net, Editura Integral, etc.
