Poveste pentru dezvoltarea automotivației la copii.
Mesajul lui Leonardo: ,,Vi s‑a întâmplat vreodată să încercați să faceți ceva, dar să nu reușiți atât de bine pe cât v‑ați dori? Este un sentiment tare neplăcut, dar să vă spun un secret: toți trecem prin astfel de momente din multe motive, numai că nu toți în același timp. De aceea, uneori ni se pare că alții sunt mai buni decât noi. Dar nu este adevărat! Știți de ce? Pentru că nu suntem toți la fel, din contră, fiecare ființă este în felul său unic. De exemplu, eu sunt foarte bun la Matematică, iar Tigrișor este pasionat de Biologie. Și atunci, nu ar fi corect să mă compar cu Tigrișor, nici la Matematică și nici la Biologie. Cu cine pot să mă compar? Doar cu mine! Eu, săptămâna viitoare, pot fi mai bun decât azi, și la Mate și la Bio și în orice privință. Cu alte cuvinte, pot evolua. Dorința de a mă autodepăși mă automotivează să fiu mai bun!"
Săptămâna trecută, la școală, am avut de pregătit un proiect la Geografie. Trebuia să folosim o planșă din blocul de desen, un carton, file din reviste și ziare, lipici, coală albă și acuarele ca să reproducem un vulcan.
Eu și colegii mei am fost toți foarte entuziasmați de tema primită, mai ales că urma să facem și o serie de experimente. Așa că, în ziua în care trebuia să aducem lucrările, a fost mare veselie în clasa noastră. Pe fiecare bancuță erau câte doi vulcani. Unii mai înalți, alții cu foarte multe denivelări, oricum toți foarte colorați.
Nu înțelegeam de ce fiecare dintre colegii mei are pe lângă vulcan și o mapă.
— Hei, hei, Leuț!, l‑am strigat pe colegul cel mai apropiat.
— Da!
— Ce ai în mapă?, l‑am întrebat curios.
— Cum adică?! Tema pregătită: eseul despre vulcan, mi‑a răspuns Leuț.
Cum?! De ce eu am omis complet că trebuie să pregătesc și un eseu? De ce nu îmi notasem? Să fi fost de vină avionul de hârtie făcut în timpul orei de Iepuraș, colegul nostru zvăpăiat, care nu mai avea răbdare până la pauză?
Țineam minte cum îmi aterizase chiar în blănița din frunte, când doamna profesoară scria ceva pe tablă. Taaare amuzant mi s‑a părut atunci.
Off, doamna trecea pe la fiecare dintre noi. Nota ceva într‑o agendă despre vulcan și apoi lua mapa cu eseul. Avea deja un teanc în brațe. Se apropia…
Și atunci mi‑a venit ideea salvatoare! Am luat repede o coală albă și m‑am semnat: Leonardo. Apoi am scris tot ceea ce știam despre vulcan. Și trebuie să vă spun că mi‑am amintit destul de multe. În primul rând, pentru că fusesem atent la explicațiile despre cum se formează și, apoi, pentru că mi se pare un subiect foarte interesant și acasă urmărisem câteva filmulețe pe Youtube, ca să îmi iasă lucrarea cât mai bine.
Stiloul parcă scria singur, cu o rapiditate ieșită din comun. Transferam fiecare idee din minte direct pe foaie și l‑am lăsat jos, chiar când am văzut‑o pe doamna cu coada ochiului lângă mine.
Am ridicat privirea cu un botic zâmbăreț și i‑am întins coala. Doamna a așezat‑o cu celelalte mape și m‑a felicitat pentru vulcan, era într‑adevăr reușit!
Ieri, la școală, am primit notele pentru aceste proiecte. Leuț luase nota maximă. Eram convins că și eu voi primi același calificativ. Dar, când mi‑a fost strigat numele și am ajuns lângă doamna, privirea mi‑a înlemnit pe ceea ce scrisesem despre Vulcan pe coală. Îmi recunoșteam scrisul, dar nu îmi venea să cred cât de înclinat era. Cu multe greșeli. Și vai, „mâncasem” o literă, chiar din propriul nume. Așa că, în partea de sus a paginii scria mare Lenardo.
— Leonardo, mi‑a spus doamna, lucrarea este slabă, cu multe greșeli de scriere.
Și acest calificativ mic este corect pentru ea, chiar dacă nu este unul dorit. Dar eu știu că tu ești un elev foarte bun și am încredere că, dacă te vei strădui, vei reuși să obții rezultate mai bune data viitoare.
Avea dreptate. Mi‑a părut rău pentru proiectul ratat, dar știam că îl pot reface, de data aceasta cu răbdare și atenție. Și după două zile am adus proiectul refăcut.
Nu știam cum va reacționa doamna, dar a fost o surpriză plăcută. A doua zi mi‑a spus:
— Leonardo, este un eseu foarte bun, te‑ai autodepășit! Pentru lucrarea de astăzi, primești calificativul maxim!
M‑am bucurat foarte mult! A fost atât de important că m‑am automotivat să fiu mai bun decât mine, adică să mă autodepășesc. Notele colegilor mei nu m‑au influențat și nu m‑au făcut să îmi schimb părerea despre propriile forțe, eu știam ce pot!
Despre cartea AVENTURILE LUI LEONARDO, de Roxana Andreea Rusu
Povești educative pentru dezvoltarea „soft-skills”, adică a abilităților soft. Potrivită pentru copii de 4-14 ani. Cartea conține povești educative, activități care se pot desfășura cu întreaga clasă la grădiniță, ciclul primar și ciclul gimnazial și ilustrații ce pot fi colorate de copiii mici.
Ilustrații - Octav Ungureanu.
Prefață - Ana Iorga (Antena 3 CNN), Prof. Florin Colceag și expert Anca Tîrcă.
Cartea ,,Aventurile lui Leonardo" poate fi comandată online de la: Libris, Cărturești, Cartepedia, Librăria Delfin, Emag etc.
Smartbook-ul conține 10 Povești educative cu aventurile micului leopard Leonardo, Activități și multe informații utile pentru părinți și profesori.
Cartea pune accentul pe dezvoltarea abilităților soft (soft skills), cele care se învârt în jurul comunicării, autodisciplinei, capacității emoționale și relaționării cu ceilalți.
Cum îl poate ajuta pe copil dezvoltarea abilităților soft? Îmbunătățindu-i capacitatea de comunicare cu ceilalți, încrederea în sine, adaptarea la mediu, la schimbări și la condițiile cu care se confruntă, viteza de reacție, orientarea către rezolvarea problemelor (și nu mă refer la cele de algebră), flexibilitatea, gândirea obiectivă, empatia, conștiința, chiar și bunul simț.
Poveștile ne aduc în atenție un pui de leopard vesel și isteț, pe nume Leonardo.
Copiii vor fi fascinați de întâmplările și situațiile inedite prin care Leonardo va trece. Mai ales, că și ei se pot confrunta cu ele oricând, pentru că fac parte din lumea reală, chiar dacă personajele sunt niște animăluțe simpatice.
Cu o prefață de excepție, scrisă de Prof. dr. Florin Colceag – antrenorul de genii, Prof. Anca Tîrcă – consultant expert în educație și Ana Iorga – prezentatoare TV și cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” din cadrul Academiei Române.
Prof.dr. Florin Colceag: ,,Felicitări Andreea, pentru sufletul pe care-l pui și dragostea pentru copii, ce transpare în textele tale! Sper ca această carte să amintească părinților că totdeauna există o soluție, pe care natura a descoperit-o de mult și care dacă este pusă în practică, problemele se rezolvă. Este nevoie să dezvoltăm omul superior din noi, indiferent dacă suntem adulți sau copii.”
Prof. Anca Tîrcă: Mutarea accentului pe lecția în care se lucrează diferențiat, în care a greși înseamnă a învăța, în care copiii creează, în care se acceptă opinii, se adresează întrebări şi există răspunsuri şi soluţii alternative, şi nu „căi optime unice“. Adică tipul acela de învățare în care se dezvoltă abilitățile de tip soft skills, de care vorbește și Roxana Andreea Rusu în această carte și care sunt o condiție pentru o viață de adult de succes.
Dr. Ana Iorga: O carte care să le explice prietenos copiilor cât de importante sunt aceste valori e o idee minunată. Nu trăim singuri, iar felul în care îl preţuim şi îl valorizăm pe celălalt este esenţial. Dacă ne antrenăm copiii la acest capitol, vor fi pregătiţi să facă performanţă în orice domeniu, să nu se teamă de schimbare şi să ţină piept celor mai complicate situaţii. Poveştile sunt prilejul cel mai plăcut să înveţi, să te emoţionezi şi să ţii minte întâmplări care‑ţi vor servi cândva. Personajele senine de care te ataşezi te însoţesc încă multă vreme după ce ai închis cartea.
