Poveste pentru dezvoltarea spiritului de echipă la copii.
Mesajul lui Leonardo: ,,Ați auzit de proverbul românesc „Unde‑s mulți, puterea crește”? Este foarte adevărat, pentru că multe probleme se rezolvă doar lucrând cu ceilalți. Se numește colaborare. Împreună putem forma o echipă, care să urmărească același scop. Iar fiecare membru al echipei poate contribui cu idei și cu diverse abilități la reușitele obținute împreună! Sentimentul pe care îl ai atunci când comunici cu ceilalți membri ai echipei, în încercarea de a face față provocărilor, este unic. Se stabilesc legături atât de frumoase într‑o echipă, iar performanțele atinse sunt mai mari și aduc multă bucurie! Cred că este important să învățăm de mici să împărțim jucării, dulciuri, idei. Să îi ascultăm pe ceilalți cu răbdare și să cooperăm. Sunt abilități pe care le vom folosi întreaga viață."
Într‑o noapte, a fost o furtună puternică. A plouat mult și a bătut vântul îngrozitor! Auzeam, ascuns sub plapumă, tot felul de zgomote ciudate care veneau de afară. Dar, dimineața, soarele de vară strălucea de parcă nu fusese o noapte furtunoasă! Urma o nouă zi de vacanță, cu multă joacă.
Așa că, după micul dejun, am pornit spre părculeț unde mă întâlneam de obicei cu prietenii mei.
În părculeț avem trei leagăne din liane mari și rezistente, un balansoar cu patru locuri și o căsuță din lemn, care devine, în funcție de ceea ce ne jucăm: biroul detectivilor, casa zmeilor, spital, sediu de Poliție, de Pompieri, sau, dacă este și vreo fată în grupul nostru, atunci căsuța se transformă în castel, cu siguranță!
Așadar, se înțelege că acea căsuță are o importanță deosebită, indiferent de joaca pe care o alegem.
În ziua despre care vă povestesc, am simțit că se întâmplă ceva ciudat, pentru că i‑am zărit din depărtare pe prietenii mei, cum stăteau îngrămădiți în fața căsuței. Oare la ce se uitau?
Am aruncat o privire peste umărul lui Struțilă. Intrarea în căsuță era blocată de o buturugă imensă! Furtuna rupsese un copac și jumătate din el se prăvălise, cu crengi cu tot, chiar în fața căsuței.
— Trebuie să începem operațiunea de recuperare a căsuței cât mai repede posibil!, spuse Leuț.
— Este o situație de urgență, adăugă Tigrișor.
— Strategia este foarte importantă!, preciză Bursucel.
— Nu vă faceți griji, șeful vostru este aici, o să se rezolve!, se auzi vocea pițigăiată a lui Struțilă.
„Poftim?!”, am exclamat toți într‑un glas.
— Șeful sunt EU, iar voi veți asculta ce trebuie să facem!, spuse Leuț.
— Ba EU sunt șeful, se încruntă Tigrișor, iar voi toți formați echipa mea.
— Greșit, EU sunt șeful, lovi cu o lăbuță din spate în pământ Bursucel.
Pe scurt, fiecare dorea să fie șeful. Așa de mult, încât ne‑am trezit cu o grămadă de șefi, fără ca măcar unul dintre ei să aibă vreun echipaj pe care să‑l conducă.
Bufni, care se uita galeș de pe o ramură de lângă noi, spuse:
— Băieți, cu atâtea echipe conduse de șefi pricepuți, sigur se va rezolva rapid problema! Propun să încerce fiecare echipă, pe rând, iar șefii să tragă la sorți ordinea!
Tuturor ni s‑a părut o idee excelentă. Echipa Tigrișor era prima, apoi echipa Leuț, echipa Bursucel și la final echipa mea. Bufni anunță de pe creangă:
— Atenție! Echipa Tigrișor intervine!
Tigrișor apăru într‑un fel de alergare ușoară. Bineînțeles, singur. El era șeful și tot el întreaga echipă. A tras de buturugă până l‑au durut lăbuțele, dar fără nici un rezultat! Tot neclintită a rămas.
Bufni anunță următoarea echipă:
— Atenție, intervine echipa Leuț!
Leuț păși tare mândru, convins că soluția sa va fi mai bună. Începu să împingă buturuga, gândindu‑se că, dacă nu a putut fi trasă, sigur va putea fi împinsă. Dar și‑a epuizat toate forțele, iar buturuga nu s‑a mișcat, nici măcar un centimetru.
Toți eram curioși ce va face Bursucel. Bufni îl anunță, iar el imediat se repezi la un capăt al buturugii și începu să roadă și să roadă. Se gândea că o va transforma în rumeguș. Poate că da, dar în vreo cinci ani.
Urmam eu, însă am rugat‑o pe Bufni să nu mă anunțe. M‑am urcat pe buturugă și le‑am spus:
— Dragii mei prieteni, eu nu mai vreau sa fiu șef! Mi‑am dat seama că să fii șef nu este atât de important. Să poți lucra în echipă este mult mai important! De aceea, această buturugă este încă aici și ne face probleme. Pentru că ne‑a lipsit echipa. Vă invit să colaborăm! Împreună vom reuși cu siguranță să mutăm buturuga. Tigrișor și Bursucel vor trage, eu și Leuț vom împinge. Iar Struțilă ne va ghida. Numai lucrând ca o adevărată echipă vom fi eficienți!
Toată lumea își dorea să ne putem folosi din nou de căsuța minunată. Entuziasmul îi făcu pe toți să se apropie, iar Struțilă își intră repede în rol: ,,mai la stânga… acum împingeți puțin spre dreapta, hai că se mișcă… încă puțin spre stânga, yuppyyy!"
Împreună reușisem să mutăm buturuga buclucașă, munca de echipă în care am colaborat unii cu ceilalți ne‑a ajutat să ieșim din impas! Am bătut lăbuțele ca să sărbătorim succesul și ne‑am putut juca în continuare, iar pe buturugă am transformat‑o într‑o rachetă.
Câte planete imaginare am putut explora cu ajutorul ei!
Despre cartea AVENTURILE LUI LEONARDO, de Roxana Andreea Rusu
Povești educative pentru dezvoltarea „soft-skills”, adică a abilităților soft. Potrivită pentru copii de 4-14 ani. Cartea conține povești educative, activități care se pot desfășura cu întreaga clasă la grădiniță, ciclul primar și ciclul gimnazial și ilustrații ce pot fi colorate de copiii mici.
Ilustrații - Octav Ungureanu.
Prefață - Ana Iorga (Antena 3 CNN), Prof. Florin Colceag și expert Anca Tîrcă.
Cartea ,,Aventurile lui Leonardo" poate fi comandată online de la: Libris, Cărturești, Librăria Delfin, Emag etc.
Smartbook-ul conține 10 Povești educative cu aventurile micului leopard Leonardo, Activități și multe informații utile pentru părinți și profesori.
Cartea pune accentul pe dezvoltarea abilităților soft (soft skills), cele care se învârt în jurul comunicării, autodisciplinei, capacității emoționale și relaționării cu ceilalți.
Cum îl poate ajuta pe copil dezvoltarea abilităților soft? Îmbunătățindu-i capacitatea de comunicare cu ceilalți, încrederea în sine, adaptarea la mediu, la schimbări și la condițiile cu care se confruntă, viteza de reacție, orientarea către rezolvarea problemelor (și nu mă refer la cele de algebră), flexibilitatea, gândirea obiectivă, empatia, conștiința, chiar și bunul simț.
Poveștile ne aduc în atenție un pui de leopard vesel și isteț, pe nume Leonardo.
Copiii vor fi fascinați de întâmplările și situațiile inedite prin care Leonardo va trece. Mai ales, că și ei se pot confrunta cu ele oricând, pentru că fac parte din lumea reală, chiar dacă personajele sunt niște animăluțe simpatice.
Cu o prefață de excepție, scrisă de Prof. dr. Florin Colceag – antrenorul de genii, Prof. Anca Tîrcă – consultant expert în educație și Ana Iorga – prezentatoare TV și cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” din cadrul Academiei Române.
Prof.dr. Florin Colceag: ,,Felicitări Andreea, pentru sufletul pe care-l pui și dragostea pentru copii, ce transpare în textele tale! Sper ca această carte să amintească părinților că totdeauna există o soluție, pe care natura a descoperit-o de mult și care dacă este pusă în practică, problemele se rezolvă. Este nevoie să dezvoltăm omul superior din noi, indiferent dacă suntem adulți sau copii.”
Prof. Anca Tîrcă: Mutarea accentului pe lecția în care se lucrează diferențiat, în care a greși înseamnă a învăța, în care copiii creează, în care se acceptă opinii, se adresează întrebări şi există răspunsuri şi soluţii alternative, şi nu „căi optime unice“. Adică tipul acela de învățare în care se dezvoltă abilitățile de tip soft skills, de care vorbește și Roxana Andreea Rusu în această carte și care sunt o condiție pentru o viață de adult de succes.
Dr. Ana Iorga: O carte care să le explice prietenos copiilor cât de importante sunt aceste valori e o idee minunată. Nu trăim singuri, iar felul în care îl preţuim şi îl valorizăm pe celălalt este esenţial. Dacă ne antrenăm copiii la acest capitol, vor fi pregătiţi să facă performanţă în orice domeniu, să nu se teamă de schimbare şi să ţină piept celor mai complicate situaţii. Poveştile sunt prilejul cel mai plăcut să înveţi, să te emoţionezi şi să ţii minte întâmplări care‑ţi vor servi cândva. Personajele senine de care te ataşezi te însoţesc încă multă vreme după ce ai închis cartea.
