„Povestea gunoiului", din cartea mea ,,Andrei și pietricica prieteniei"

Mami face curat în casă, iar aspiratorul se aude tare. Andrei se gândi să‑și așeze lucrurile în ordine în camera sa, pentru că așa o poate ajuta pe Mami.

Ținea minte de vreo două ambalaje de la acuarele pe care le‑a aruncat sub pat, iar creioanele de colorat erau împrăștiate pe jos, peste tot prin cameră. În plus, câteva foi mototolite pe care începuse să deseneze un Ninja acum câteva zile îi „decorau” podeaua din loc în loc.

Își luă o punguță pentru gunoi la îndemână și apoi începu să așeze lucrurile. Strânse tot gunoiul în pungă apoi șterse praful peste tot. Aranjă frumos creioanele colorate, caietele și cărțile. Apoi jocurile de societate.

Strânse și gunoiul din sertar, unde își ascuțise săptămâna trecută creionul, ca să nu se întrerupă din colorat mai mult de un minut.

Gata, chiar dacă a terminat atât de repede, văzu un zâmbet senin pe chipul mamei când intră în cameră. Așadar, sigur făcuse treabă bună.

— Mami, pot duce eu gunoiul? Tomberonul este în fața casei, mă vezi de la fereastră, întrebă Andrei.

Mami încuviință și urmări cu privirea harnicul băiețel cum aruncă punguța în tomberon, apoi revine repejor în casă, să se spele pe mâini. Își admira camera curată, mulțumit.

Deodată, un gând îi trecu prin minte ca un fulger, se întristă și alergă spre sertar. Îl trase spre el și simți un fior, era gol!

— Vai de mine, am aruncat pietricica mea verde!

Băiețelul alergă la Mami și începu să o tragă de haine.

— Haide Mami, nu este timp, haide cu mine afară, am aruncat pietricica mea norocoasă din greșeală, trebuie să o recuperez!

Mami înțelese ce s‑a întâmplat, luă în grabă din cuier hanoracul băiețelului, și împreună ieșiră alergând în stradă. Însă acolo îi aștepta o surpriză neplăcută. Tomberonul tocmai fusese golit, iar mașina de gunoi se vedea în capătul străzii, plecând.

Mami încercă să‑l liniștească pe Andrei, sperând că îl va convinge să îi cumpere altă pietricică, exact la fel. Dar băiețelul izbucni în plâns, nimic nu avea să‑l consoleze.

— Haide mami, să mergem după ea, te rog!

Mama lui Andrei nu mai spera să recupereze pietricica verde și strălucitoare, însă se gândi că pe drum va reuși să‑l facă pe băiat să se simtă mai bine. Așa că spuse:

— În mașină repede, să mergem, am cheile la mine!

Ca prin minune, au reușit să urmărească mașina de gunoi, până la marginea orașului. În scurt timp, aceasta a intrat într‑o curte mare.

Andrei întrebă:

— Aici se aduce tot gunoiul?

— Da, îi răspunse mama, este o groapă de gunoi mare, special amenajată și tot ceea ce oamenii aruncă în oraș este strâns și adus aici.

Mami și Andrei coborâră din mașină și se întâlniră cu portarul, care după ce auzi despre ce este vorba le spuse că doar șeful îi poate ajuta. Apoi îi conduse la biroul Directorului. Acolo i‑a întâmpinat un bărbat grizonat, robust, dar cu privirea blândă și un zâmbet prietenos. Vorbea calm și după ce auzi motivul pentru care au venit, spre surprinderea mamei, spuse cu răbdare:

— Sigur că vă pot ajuta, să mergem jos, mașina care a ridicat gunoiul din cartierul dumneavoastră tocmai se pregătește să descarce.

Andrei sări în sus de bucurie. Au intrat toți într‑o sală mare. Mașina încă se încadra cu spatele într‑un spațiu special amenajat, pentru a se pregăti să descarce.

Directorul îi spuse lui Andrei:

— Săptămâna trecută l‑am adus aici și pe nepoțelul meu. Este puțin mai mare decât tine. Am stat împreună chiar în acest loc și i‑am spus întreaga „poveste a gunoiului”.

— Îmi puteți povesti și mie, vă rog? Mă întreb ce sunt toate acele benzi și instalații complicate pe care văd că se așează gunoiul din mașini? Eu credeam că aici este o simplă groapă de gunoi, de ce este nevoie ca ceea ce aruncăm să treacă prin atâtea și atâtea mașinării?!

— Dragul meu, ai observat prin oraș acele tomberoane speciale, colorate, în care putem arunca gunoiul separat? Adică plasticul la plastic, sticla la sticlă, hârtia la hârtie și gunoiul menajer separat? Noi le spunem „clopote”.

— Da, sigur, sunt albastre, galbene, roșii…

— Exact, spuse domnul Director. În plus, ceva asemănător, ca o stație, există și în parcările magazinelor mari. Rolul tuturor este de a ne da posibilitatea să aruncăm plasticul, sticla și hârtia separat de gunoiul menajer, pentru că ele se pot recicla. Știi ce înseamnă să reciclezi?

— Da, nu… nu prea bine.

— Să poți transforma ceva vechi în ceva nou și să îl poți refolosi. De exemplu, din plasticul vechi se pot face alte obiecte din plastic, noi. Din hârtie, la fel! Revistele și ambalajele folosite se pot transforma în hârtie nouă, de exemplu în plicuri.

— Wow!, exclamă băiatul.

— Da! Ipotetic vorbind. Din păcate însă, majoritatea oamenilor nu folosesc această posibilitate. Și atunci tot ceea ce aruncă, aruncă amestecat, în aceeași pungă: resturi de mâncare, cu plastic, sticlă și altele. Dacă tot gunoiul orașului s‑ar arunca într‑o mare groapă de gunoi te‑ai întreba cum ar dispărea? Plasticul nu se „topește” de la sine, cum se întâmplă cu resturile de mâncare. Se numește că nu este biodegradabil. Și, în timp, adunându‑se atât de mult gunoi, am avea munți de gunoaie. Acum, te rog imaginează‑ți câte ambalaje din plastic arunci zilnic, de la bețișoare de urechi până la pungile care acoperă legumele. Îți dai seama, ce cantitate enormă de plastic se adună de la toate familiile din oraș? Ei bine, poluarea planetei cu plastic este una dintre cele mai puternice forme de poluare. Din păcate unii oameni decid să îl ardă pentru a scăpa de el, ceea ce nu este deloc bine pentru nimeni. Toate fumurile toxice pe care le producem, cum ar fi cel de la plasticul ars, cel care iese din țeava de eșapament a mașinilor, cel de la fabrici, duc la poluarea planetei și la ceea ce se cheamă „încălzire globală”.

— Ce este încălzirea globală?, întrebă Andrei curios.

— Adică se formează ca o peliculă de fum toxic în jurul planetei, care o încălzește tare sub razele soarelui, de parcă am fi toți într‑o mare seră. Din acest motiv, verile sunt tot mai călduroase, iar iernile la fel. Temperaturile cresc peste limitele normale sau se pot schimba brusc într‑un mod nefiresc. Căldura duce în timp la topirea ghețarilor și la alte fenomene meteo periculoase, cum sunt tornadele, uraganele, inundațiile… care pun în pericol multe specii de viețuitoare și chiar sănătatea și siguranța oamenilor.

— Adică ne putem trezi că ninge în luna Aprilie?, întrebă băiatul.

— Exact! Sau că este cald ca Primăvara, de Revelion, spuse Directorul.

— Ce interesant, exclamă Andrei. Habar nu aveam că poate fi atât de important gunoiul. Eu mă gândeam că pur și simplu dispare, niciodată nu m‑am întrebat ce se întâmplă după ce îl ia mașina de gunoi…

— Da, într‑adevăr, modul în care îl aruncăm este foarte important, spuse domnul Director. Pentru că oamenii nu aruncă separat plasticul, noi trebuie să desfacem fiecare pungă de gunoi aici. Gunoiul amestecat trebuie să meargă pe o bandă, care trece prin multe echipamente. Prin suflare separăm gunoiul pe categorii, astfel încât, prin reciclare să constribuim cât mai mult la păstrarea unei planete sănătoase pentru noi toți. Dacă o distrugem, alta pe care să mergem nu mai avem…

— Dar nu ar fi mai bine să avem toți acasă coșuri separate de gunoi? Măcar două, unul să fie special pentru plastic, unul pentru gunoi menajer?, întrebă Andrei. Iar sticla este simplu de strâns separat într‑un sac.

— Este o idee extraordinară, aşa ar trebui, spuse domnul Director oftând.

— Eu aşa voi face! Vreau să ajut planeta, vreau ca atunci când voi creşte mare să mă bucur de acelaşi cer senin de acum, de aer curat, de pajişti verzi şi fru-moase, de cele patru anotimpuri, fără fenomene meteo periculoase! Abia aştept să ajung acasă şi să pregătesc cel de-al doilea coş, va fi foarte distractiv să îl arunc în clopotul colorat special pentru plastic.

— Te felicit, mi-aş dori să facă toți oamenii aşa. Iată! Gunoiul din maşină începe să fie întins pe bandă, să te uiți te rog după punguța ta. Sper să o găseşti.

Mânuțele băiețelului erau înghețate şi de frig le-a băgat în buzunare. Chipul i se însenină.

— Mami, domnule Director, era în geacă! Pietricica mea norocoasă, era în buzunar, am găsit-o! Aseară după ce am aşezat-o în sertar m-am răzgândit şi am hotărât să o port mereu cu mine, în buzunărelul de la geacă. Nu am pierdut-o niciodată! Dar datorită ei, ce excursie minunată am făcut azi, câte lucruri interesante am aflat!

Directorul îl privi zâmbind pe Andrei cum se îndepărtează săltând de pe un picior pe celălalt.

Iar băiețelul îi strigă înainte să se urce în maşină:

— Două coşuri de gunoi de acum înainte! La revedere, domnule Director, mulțumesc!

Natura are nevoie de grija ta, descoper‑o, protejeaz‑o! Este important să ai un comportament ecologic față de mediul înconjurător. Implică‑te, întreabă, nu ești prea mic.