Competițiile educative ar trebui să fie despre merit, nu despre cine are mai mulți prieteni care dau like-uri.
Din păcate, multe concursuri destinate elevilor, profesorilor sau chiar școlilor cad în capcana popularității facile, transformându-se într-o cursă de strângere de reacții pe rețelele sociale. Totul se tranformă într-o lecție profund greșită pe care le-o dăm copiilor. Le demonstrăm pe viu cum nu talentul, abilitățile sau rezultatele sunt premiate, ci spamul, traficul și numărul de reacții primite.
Nu mă refer la acele mici concursuri din social media, care cer pentru înscriere să apreciezi pagina organizatorului sau să distribui postarea, nici gând. Ci la cele care efectiv pun la treabă participanții timp de câteva săptămâni, într-o goană nebună după reacții. Participanții ajung să-și terorizeze cunoscuții!
Părinți sau profesori, transformați peste noapte în oameni disperați, trimit mesaje peste mesaje prietenilor, rudelor, colegilor, cerând insistent un like, un share, un comentariu: „Ajută-ne să câștigăm, te rog dă-i un like copilului nostru!” – un strigăt care nu mai are legătură cu competiția educativă propriu-zisă, ci numai și numai cu promovarea organizatorului.
Pentru că așa se aleg câștigătorii, în funcție de numărul de reacții adunate, ,,ca toți participanții să aibă șanse egale" :).
Adevărul este că astfel de concursuri nu premiază valoarea reală a proiectelor, ci abilitatea de a mobiliza cât mai multă lume pentru a reacționa la o postare.
Și ce se întâmplă? În loc ca elevii să fie încurajați să creeze, să inoveze, să se implice activ într-un proces de învățare autentic, ei ajung să fie parte dintr-un mecanism de marketing gratuit. Iar profesorii și părinții devin niște agenți de promovare involuntari, în loc să fie mentori și susținători ai dezvoltării copiilor.
O astfel de abordare poate fi demoralizantă. Gândiți-vă la o clasă care a muncit din greu la un proiect, a investit timp și energie, dar pierde în fața unei alte echipe care doar a reușit să adune mai multe like-uri. Ce mesaj primesc copiii din asta? Că munca lor nu valorează nimic fără o audiență numeroasă? Că succesul nu vine din efort și creativitate, ci din numărul de oameni dispuși să apese un buton?
Este trist că astfel de practici au devenit destul de comune, iar părinții și profesorii se simt obligați să intre în acest joc, de teamă că altfel copiii lor ar putea fi dezavantajați.
Competițiile educative ar trebui să încurajeze excelența, colaborarea, creativitatea și gândirea critică. Ele ar trebui să fie evaluate de specialiști, de oameni care înțeleg valoarea muncii depuse, nu de un algoritm care numără reacțiile din social media.
Așa că, dacă vreodată vă aflați în fața unei competiții care vă cere să „convingeți cât mai mulți oameni să reacționeze”, poate că cel mai înțelept lucru este să spuneți: „Mulțumesc, dar nu!”
Educația și mai ales excelența merită mai mult!
Îmi puteți scrie o părere despre acest subiect aici, la postarea de pe pagina mea.
