Interior de salon de înfrumusețare aglomerat, cu cliente și personal lucrând intens în perioada premergătoare sărbătorilor

În perioada premergătoare Sărbătorilor de iarnă, angajații din saloanele de înfrumusețare ar merita, fără exagerare, medalii pentru efort, răbdare și anduranță.

Este acea perioadă din an în care toată lumea vrea „puțin mai bine”: un păr proaspăt tuns, o culoare reîmprospătată, unghii impecabile pentru mesele festive și pozele de familie.

Eram pe scaun la coafor. În stânga mea, o doamnă aștepta cu foliile pentru șuvițe în păr, iar în dreapta, alta avea pudră la rădăcini și picioarele deja la pedichiură. Toate scaunele erau ocupate, cu cliente vizibil mulțumite că au reușit să prindă o programare, un mic miracol în aglomerația dinainte de Crăciun.

În spate, trei doamne la manichiură, sala de așteptare plină, iar cabinetul de cosmetică funcționa la foc continuu.

Dorințele se schimbau de la o clipă la alta: „Vreau breton… ba nu, mai bine nu.” „Unghii albe… sau roșii, de sărbători.”

Emoții, indecizie, grabă, toate amestecate cu așteptările firești ale acestei perioade.

La un moment dat, cineva a deschis ușa pentru a lăsa să intre puțin aer rece de iarnă, un gest simplu, dar binevenit, într-un spațiu plin de oameni, conversații și uscătoare pornite.

Și totuși, în mijlocul acestei agitații specifice sărbătorilor, personalul salonului a rămas constant: zâmbitor, calm, atent. Multă răbdare, cu fiecare clientă!

Fără iritare, fără grabă vizibilă, fără replici tăioase.

Am plecat de acolo răsfățată și mult mai relaxată decât intrasem. Și fără vârfuri despicate, doar cu senzația că, dincolo de păr și unghii, cineva a avut grijă și de starea mea de bine.

În preajma Sărbătorilor, oamenii din saloane sunt adevărați eroi discreți, mici terapeuți ai finalului de an.

Merită respect, recunoștință și, poate, un „mulțumesc” spus mai des, mai ales acum, când toți suntem puțin mai obosiți și mai grăbiți.

Mulțumim, oameni minunați!

poza salon tunsoare dec 2025

 

condur

Un salut fără răspuns, un odorizant pentru toaletă și o podea udă. Despre înțelepciune

Am plecat ieri dimineață cu fiul meu. El a luat-o puțin înainte, să arunce ceva la tomberon. Când ne-am reîntâlnit la mașină, îmi spune:

Citește mai departe …

Eseul căruia i-a lipsit ceva

Fiul meu a avut de pregătit un eseu la engleză. Trebuia să promoveze un loc, o atracție turistică imaginară.

Citește mai departe …

Pâinea pentru tanti Anișoara

Dimineață, pe ploaie, am fugit la prima oră până la pachetomat să ridic un colet. Trebuia de aseară și, dacă nu mă grăbeam, riscam să fie trimis înapoi.

Citește mai departe …

Copiii nu au nevoie de libertate fără limite, ci de părinți care știu să spună și „nu”

O fetiță și-a rupt degetul. A căzut cu bicicleta pe o stradă nouă din localitate. Strada avea trotuare, dar fetița mergea pe carosabil, urmată de altă bicicletă pe care mergea sora ei mai mică.

Citește mai departe …

Pont pentru un somn bun

Astăzi făceam împreună cu fi-miu niște teme la matematică, la geometrie. Probleme cu triunghiul și liniile mijlocii.

Citește mai departe …

Comandă Agenda ,,Printre Rânduri"!

Publică materialul tău!

Trimite-mi pe e-mail o opinie personală, un articol, o creație literară sau pur și simplu câteva idei despre subiecte de interes public. Materialul poate fi publicat în secțiunea ,,Agora" a blogului meu, conform Termeni și Condiții.

Setări cookies