Maria, o cititoare, mi-a scris să-mi povestească prin ce trece cu soacra sa.
După ce a rămas însărcinată, a mai putut lucra 3–4 luni la corporație, apoi a fost nevoită să stea acasă pentru a proteja sarcina. Fiind multe ore pe zi singură, cea care a ajutat-o a fost chiar soacra, foarte încântată de venirea primului nepot.
O vizita zilnic și o ajuta la treburile casnice, cu o atitudine aparent foarte implicată și binevoitoare.
Bineînțeles că Maria a acceptat cu toată încrederea ca, după naștere, când copilul avea un an și ea a revenit la serviciu, să îl lase la soacră aproximativ 9 ore pe zi, unde au amenajat vechiul dormitor al soțului ca o a doua cameră a copilului.
A dus acolo tot ce avea și acasă: produse ecologice, bio, considerate mai sigure și mai sănătoase (Af).
Încă din primele două săptămâni a observat că multe dintre regulile și rugămințile ei nu erau, de fapt, respectate atunci când nu era de față. Soacra zicea ca Maria, dar făcea cum credea ea.
Degeaba spăla acasă toate lucrurile copilului cu detergent bio, special pentru bebeluși, fără parfum, și evita balsamul de rufe. Când îl lua de la soacră, hainele miroseau puternic a detergent clasic concentrat și balsam cu parfum intens.
Apoi a aflat că produsele pe care le aducea erau considerate de soacră „prostii scumpe de fițe”, când a surprins o conversație prin casă.
Curând, discuțiile s-au transformat în conflicte deschise, iar Maria a fost etichetată drept „exagerată” sau „nebună”. Soțul, prins la mijloc, încerca să tempereze tensiunile. Maria simțea însă că are dreptate și că este nedreptățită, în timp ce soacra continua să procedeze ca înainte, argumentând că a crescut trei copii fără astfel de „reguli”.
Fiecare detaliu a devenit un motiv de conflict. Soacra refuza să poarte mască atunci când era răcită, ignora produsele naturale recomandate, iar Maria se trezea cu copilul liniștit cu suzeta, uneori cu două căciulițe când afară era cald, în premergător folosit pe ascuns, deși ea spusese clar că nu este de acord, sau, mai târziu, la 2–3 ani, urmărind desene pe telefonul bunicii, cu ore întregi de expunere la ecran.
Tot ceea ce citise Maria și toate regulile la care încerca să se raporteze erau ignorate în totalitate atunci când copilul era la bunica.
Când copilul a dezvoltat dermatită atopică și a ajuns la medic cu pete roșii, piele uscată, mâncărimi și iritații, Maria a spus clar că, în opinia ei, cauza este balsamul de rufe cu parfumuri chimice, conservanți, coloranți și alți agenți care rămân în țesături. Medicul a înclinat să îi dea dreptate.
Soțul a avut în cele din urmă curajul să își impună punctul de vedere în fața mamei sale, iar produsele convenționale au fost înlocuite cu variante considerate mai sigure pentru copil și familie.
Însă conflictul de orgolii nu s-a încheiat. Soacra a pierdut o bătălie, nu și războiul. În prezent, copilul are 5 ani, situația e în continuare tensionată, iar Maria suferă pentru că bunica îl ia de la grădiniță și îi oferă frecvent dulciuri cu aditivi, conservanți, coloranți și alți aditivi alimentari.
Am povestit experiența Mariei (nume schimbat) cu acordul ei.
Bine că nu sunt mulți bunici ca soacra sa. Majoritatea pe care i-am cunoscut eu sunt iubitori, înțelegători cu tânăra familie și sincer implicați, iar asta contează enorm!
Atunci când, într-o familie, părinții și bunicii nu sunt aliniați, iar regulile părinților nu sunt respectate, cel care are de suferit este... copilul.
Știu că pe pagina mea sunt mulți bunici, iar o mică parte dintre ei pot gândi: „Am crescut copii foarte bine fără atâtea produse bio sau eco, fără cheltuieli inutile”. Și este adevărat că generațiile anterioare au crescut copii sănătoși fără această abundență de produse „perfecte”. Totuși, nu putem ignora faptul că mediul alimentar și chimic de astăzi este diferit.
Acum există dovezi științifice clare că aditivii, chimicalele, parfumurile sintetice, conservanții, aromele artificiale nu fac bine nici în alimente, nici în cosmetice și e bine, atât cât putem, să evităm produsele care conțin așa ceva.
Un studiu francez publicat recent, pe 20 mai, în European Heart Journal, arată că mai mulți conservanți utilizați frecvent în industria alimentară sunt asociați cu un risc crescut de hipertensiune arterială și boli cardiovasculare. Cercetarea a inclus peste 112.000 de participanți din cohorta NutriNet-Santé și a analizat consumul a 58 de conservanți alimentari pe parcursul a aproape zece ani.
Autorii au observat că anumite tipuri de conservanți au fost asociate cu un risc cu 29% mai mare de hipertensiune și cu un risc cu 16% mai mare de infarct miocardic și accident vascular cerebral.
Raportul arată că persoanele cu cel mai mare consum de alimente ultraprocesate au prezentat:
- un risc cu până la 19% mai mare de boli cardiovasculare;
- un risc cu 13% mai mare de fibrilație atrială;
- un risc cu până la 65% mai mare de deces cardiovascular.
Un alt studiu recent este legat de mâncarea de tip junk food:
Cercetătorii de la APC Microbiome Institute, University College Cork (UCC), au publicat în Nature Communications un studiu preluat de ScienceDaily. Este unul dintre cele mai avansate demersuri care leagă dieta timpurie de sănătatea cerebrală pe termen lung, prin axa intestin–creier. Aceștia au arătat că modificările induse de o dietă nesănătoasă în copilărie nu dispar odată cu îmbunătățirea alimentației, ci pot rămâne „înscrise” în arhitectura neuronală a hipotalamusului.
În prezent, mulți copii sunt expuși încă de la vârste foarte mici la o cantitate mare de produse ultraprocesate. Chipsurile, băuturile carbogazoase, dulciurile și fast-food-ul sunt prezente constant în viețile lor. Această normalizare a junk food-ului are efecte biologice semnificative, pe care știința abia începe să le înțeleagă în profunzime.
Paradoxul este că aceste efecte nu sunt imediat vizibile. Un copil cu o alimentație bogată în junk food poate părea sănătos pe termen scurt, greutatea poate fi normală, iar analizele în limite. Totuși, la nivel cerebral, modificările pot apărea mult mai devreme.
Concluzia centrală a studiului este că dieta nesănătoasă din copilărie poate influența comportamentul alimentar la vârsta adultă: tendința de a mânca mai mult, preferința pentru alimente hipercalorice și dificultatea de a opri consumul, chiar și după schimbarea dietei. Acest mecanism ar putea explica parțial persistența obezității și a comportamentelor alimentare dezordonate la adulți.
Așadar, nu minimalizați aceste detalii!
Chiar dacă produsele ecologice, bio sau naturale sunt mai costisitoare, sănătatea copilului și a familiei este neprețuită.
