Am crescut cu un cățel în brațe. Un metis de teckel și king charles.
L-am primit când aveam 12-13 ani și a făcut parte din familia noastră timp de 16 ani. Până când am plecat de-acasă la București la facultate, am petrecut fiecare zi împreună. Avea locul său pe covor sau pe un fotoliu, dar de multe ori dormea cu mine în pat.
De Sărbători însă, prefera ultimul raft al dulapului cu haine. Știam ce urmează și îi lăsam ușa întredeschisă. Atât de mult se speria când bubuiau petardele, încât țâșnea direct acolo și din semiîntuneric îi sclipeau doar ochii, cu pupilele dilatate de frică, printre hainele sub care se ascundea.
După câteva minute, cu mângâieri blânde încercam să-i ofer liniștea de care are nevoie, dar simțeam cum încă tremură, iar inimioara îi bătea tare, tare de tot!
Pentru animale (și nu numai), ,,distracția" unora cu petarde și artificii este un coșmar! Animalele suferă grav în această perioadă. Și cu toate legile și amenzile despre care (doar) se vorbește, încă mai există această problemă.
Cred că singura soluție este să nu cumpărăm pur și simplu pocnitori sau artificii. Iar dacă le primim cadou să nu le folosim.
Să ne educăm de mici copiii despre cât de insuportabilă este pentru animale această perioadă, din cauza unor apucături riscante, fără sens, care produc un zgomot infernal! Și mizerie și poluare.
Să le spunem și să le arătăm celor mici că nu avem nevoie de așa ceva pentru a ne bucura și a sărbători. Să alegem artificii care nu deranjează pe nimeni.
Este o formă de respect, de empatie și de comportament civilizat!
