Să nu uităm că educația copilului înseamnă de fapt o muncă de echipă. Nu degeaba se spune că este nevoie de un sat întreg pentru a educa un copil.
Educația se face eficient numai cu o bună implicare din partea profesorilor, părinților și familiei, dar și a copiilor.
La școală, elevul învață materiile din orar și i se dezvoltă cât mai mult educația de bază primită în cei șapte ani de acasă, din partea părinților, bunicilor și familiei extinse, care este esențială pentru tot ceea ce urmează să învețe din prima zi de școală încolo.
Baza aceasta se formează numai dacă familia este conștientă de importanța educației de acasă și se implică activ pentru a ajuta copilul să înțeleagă importanța comportamentului său și modul în care acesta îi poate influența lui viața, dar și pe cei din jurul său, pe parcursul anilor.
Copilul trebuie să realizeze că, prin comportamentul său, transmite mesaje despre el, că gesturile sale creionează în mintea celorlalți o imagine care îi ajută să-l cunoască.
Iată o listă cu lucruri de bază ce țin de educație, pe care copilul ar trebui să le știe de acasă, din familie, înainte de a începe școala:
* să fie curat și să aibă grijă de igiena personală;
* să nu fie agresiv, să nu împingă, să nu jignească, să îi respecte pe ceilalți, adulți sau copii;
* să știe să spună când ceva îl deranjează, fără să recurgă la agresivitate;
* să fie atent cu lucrurile sale, să le păstreze în ordine și să nu și le însușească pe ale altora, să ceară voie înainte de a lua sau folosi lucrul altcuiva;
* să respecte regulile de bază și limitele stabilite de adulți;
* să știe să ceară ajutor adulților atunci când nu se descurcă sau are o problemă cu colegii;
* să poată spune „nu știu”, „nu înțeleg” sau „îmi puteți explica încă o dată, vă rog” fără rușine;
* să vorbească frumos, să nu mintă;
* să își asume greșelile și să încerce să le repare, să nu mintă nici în situații neplăcute și să înțeleagă că adevărul este important, chiar și atunci când a greșit;
* să asculte atunci când cineva îi vorbește, să nu întrerupă constant și să învețe să aștepte să-i vină rândul;
* să fie politicos și amabil, să folosească de fiecare dată formulele de salut, la venire și la plecare;
* să folosească des cuvintele ,,magice": scuze, te rog, mulțumesc.
* să nu râdă de ceilalți și să nu îi umilească pentru felul în care arată, vorbesc sau se comportă;
* să învețe să împartă și să coopereze cu ceilalți;
* să respecte spațiul personal și limitele celorlalți;
* să înțeleagă că și ceilalți copii au dreptul să spună „nu”;
* să accepte că nu poate fi întotdeauna primul, câștigătorul sau cel care are dreptate;
* să știe să piardă fără să îi jignească pe ceilalți;
* să se bucure pentru reușita altuia;
* să înțeleagă că fiecare om poate greși și că greșeala nu este un motiv de batjocură;
* să aibă grijă de mediul în care se află și să nu arunce gunoi pe jos;
* să respecte animalele și să nu le rănească;
* să înțeleagă diferența dintre „nu am voie” și „nu vreau”;
* să știe că poate vorbi cu părinții atunci când ceva îl sperie, îl deranjează sau îl face să se simtă în nesiguranță;
* să înțeleagă că respectul, bunul-simț și responsabilitatea nu sunt doar reguli pentru școală, ci comportamente care se practică în familie, zi de zi.
Educația de acasă este foarte importantă!
Începe din prima zi de viață a copilului și trebuie să continue astfel încât să o completeze pe cea primită la școală. Cea mai eficientă metodă este puterea exemplului.
Dacă ești părinte, bunic sau ai în preajmă un copil care te vede ca pe un model, fii tu așa cum ai vrea să fie copilul când va crește și lasă-l să te observe!
Bineînțeles, aceste lucruri trebuie să fie încurajate și la școală, iar în cazurile speciale, în care anumiți copii nu au de la cine să învețe acasă, școala trebuie să se străduiască să acopere cât mai multe goluri și să le insufle acestor copii ceea ce ar fi trebuit să știe din familie.
Poate că nu în toate cazurile se va reuși acest lucru, până la urmă familia este de neînlocuit, însă orice progres contează și fiecare pas înainte este important!
