Puștiul meu, la 13 ani, avea cu totul alte preferințe decât aveam eu, când eram elevă. Mie îmi plăceau limba română și muzica, el adoră matematica, biologia și chimia. La un moment dat m-a anunțat că îl interesează foarte mult medicina. Întreb ce specialitate. Zice că nu știe încă, ,,acum analizează".

După un timp, mă ține la curent, cu argumente: chirurgia nu pentru că o greșeală banală ar putea avea consecințe grave, medic de familie nu pentru că a auzit că nu se câștigă prea bine, pneumolog nu că dacă vine altă pandemie nu i-ar plăcea să lucreze în costumul acela și tot așa... îl îndemn să continue să caute informații și să prospecteze până descoperă ce-și dorește cu adevărat.

Discuția se mută între el și colega & prietena lui Mara (12 ani).

La scurt timp, se întoarce la mine încântat:

- Gata, m-am sfătuit cu Mara și am luat o decizie. Vreau să mă fac oftalmolog.
- Frumos, zic eu. Și ce te-a făcut să alegi această specialitate?
- Păi, îmi va permite să-mi organizez programul astfel încât să petrec mai mult timp acasă, decât la cabinet, cu pacienții.

Good point, Mara! :)))


Întrebarea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” este un clasic al copilăriei, care deschide discuții despre vise și aspirații. În timp ce răspunsurile copiilor pot varia de la ,,astronaut" la ,,artist", această întrebare reprezintă un punct de plecare important pentru orientarea profesională. Orientarea profesională a copiilor este un proces complex care începe din primii ani de viață și continuă pe parcursul adolescenței și tinereții, influențându-le alegerile educaționale și carierele viitoare.

Orientarea profesională a copiilor este un proces continuu, care necesită sprijin și îndrumare din partea părinților, educatorilor și comunității. Încurajarea explorării timpurii a intereselor și abilităților, combinată cu expunerea la diverse profesii și oportunități de învățare, îi ajută pe copii să-și formeze o imagine clară despre ceea ce își doresc să devină în viitor. Prin susținerea viselor și aspirațiilor lor, contribuim la dezvoltarea unor adulți încrezători și împliniți profesional.

condur

Un salut fără răspuns, un odorizant pentru toaletă și o podea udă. Despre înțelepciune

Am plecat ieri dimineață cu fiul meu. El a luat-o puțin înainte, să arunce ceva la tomberon. Când ne-am reîntâlnit la mașină, îmi spune:

Citește mai departe …

Eseul căruia i-a lipsit ceva

Fiul meu a avut de pregătit un eseu la engleză. Trebuia să promoveze un loc, o atracție turistică imaginară.

Citește mai departe …

Pâinea pentru tanti Anișoara

Dimineață, pe ploaie, am fugit la prima oră până la pachetomat să ridic un colet. Trebuia de aseară și, dacă nu mă grăbeam, riscam să fie trimis înapoi.

Citește mai departe …

Copiii nu au nevoie de libertate fără limite, ci de părinți care știu să spună și „nu”

O fetiță și-a rupt degetul. A căzut cu bicicleta pe o stradă nouă din localitate. Strada avea trotuare, dar fetița mergea pe carosabil, urmată de altă bicicletă pe care mergea sora ei mai mică.

Citește mai departe …

Pont pentru un somn bun

Astăzi făceam împreună cu fi-miu niște teme la matematică, la geometrie. Probleme cu triunghiul și liniile mijlocii.

Citește mai departe …

Comandă Agenda ,,Printre Rânduri"!

Publică materialul tău!

Trimite-mi pe e-mail o opinie personală, un articol, o creație literară sau pur și simplu câteva idei despre subiecte de interes public. Materialul poate fi publicat în secțiunea ,,Agora" a blogului meu, conform Termeni și Condiții.

Setări cookies