Când am prea multe de făcut într-o zi, îmi iau un cappuccino, un frappe sau o înghețată, depinde ce-mi iese în cale, și mă „evaporez” preț de cinci minute pe cea mai apropiată bancă.

Un mic moment de respiro: fără telefon, fără griji, doar eu, ceva bun de savurat și priveliștea din jur, oricare ar fi ea.

De data asta, banca mea era față în față cu alta, goală, lângă un ansamblu rezidențial. Nu trece mult timp și apar două doamne. Una dintre ele ținea o găleată goală din care ieșea o coadă de mop. Pornesc un apel video. Volumul? Tare, că așa se poartă acum. Eu și toți cei care erau sau treceau pe o rază de 10 metri am primit, gratis, fragmente din conversație.

– Iote, stăm și noi un pic pe bancă… Daaa, am terminat mai repede, că am dat și noi rasol. Păi altfel, cum?! Aici, la X (numele ansamblului)… da, am fost la aia de la 48, etaj 4. O împuțită, ce-am găsit în casă… Ghiveta plină de vase, nici gunoiul nu l-a dus. Am dat aspirator pe diagonală, că nu m-a făcut mama sclavă, o cârpă-n baie… Cu vasele ne-am luptat, că alea se văd. Da’ lasă, că am ars-o și eu la bani…

Apelul se termină, iar doamna se întoarce spre colega ei:
– Auzi, fa Geto, da’ alea de curățat le-ai luat?

– Am uitat!
– Hai înapoi după ele, că a zis să luăm ce rămâne, sunt aproape pline. Am dat două puf-uri de parfum, decât… Ce, casa noastră nu trebuie să fie și ea curată?!

Eu îmi termin înghețata și mă pregătesc să plec. Dar doamna mă ia direct:
– Păi ce faceți, plecați?

Mă uit în jur… cu mine vorbea.
– Da, îi răspund.
– Aoleu, credeam că lăsăm și noi apa cu dumneavoastră până ne întoarcem.

Mă amuză situația și intru un pic în joc:
– Îmi pare așa de rău, dar chiar trebuie să plec. Sper că nu vă supărați.
– Eee, las’ că nu-i bai.
Și dă din mână a lehamite.

Pleacă amândouă, cu tot cu găleată și sticla de apă de 2 litri, înapoi la apartament, după „prada” uitată.

Ce am vrut să vă spun. Când plătiți pe cineva să vă facă curățenie, nu mai lăsați mizerie, că nu este frumos. Duceți gunoiul, spălați vasele, dați un aspirator înainte, că nu se știe niciodată când află tot cartierul cât de ,,împuțite" sunteți.
libris.ro

condur

Un salut fără răspuns, un odorizant pentru toaletă și o podea udă. Despre înțelepciune

Am plecat ieri dimineață cu fiul meu. El a luat-o puțin înainte, să arunce ceva la tomberon. Când ne-am reîntâlnit la mașină, îmi spune:

Citește mai departe …

Eseul căruia i-a lipsit ceva

Fiul meu a avut de pregătit un eseu la engleză. Trebuia să promoveze un loc, o atracție turistică imaginară.

Citește mai departe …

Pâinea pentru tanti Anișoara

Dimineață, pe ploaie, am fugit la prima oră până la pachetomat să ridic un colet. Trebuia de aseară și, dacă nu mă grăbeam, riscam să fie trimis înapoi.

Citește mai departe …

Copiii nu au nevoie de libertate fără limite, ci de părinți care știu să spună și „nu”

O fetiță și-a rupt degetul. A căzut cu bicicleta pe o stradă nouă din localitate. Strada avea trotuare, dar fetița mergea pe carosabil, urmată de altă bicicletă pe care mergea sora ei mai mică.

Citește mai departe …

Pont pentru un somn bun

Astăzi făceam împreună cu fi-miu niște teme la matematică, la geometrie. Probleme cu triunghiul și liniile mijlocii.

Citește mai departe …

Comandă Agenda ,,Printre Rânduri"!

Publică materialul tău!

Trimite-mi pe e-mail o opinie personală, un articol, o creație literară sau pur și simplu câteva idei despre subiecte de interes public. Materialul poate fi publicat în secțiunea ,,Agora" a blogului meu, conform Termeni și Condiții.

Setări cookies