Într-un magazin de cosmetice, un bărbat studiază atent o pomadă de calitate. Lângă el, o femeie cu o cartelă prinsă de cureaua fustei îl roagă, cu telefonul în mână:
– Ar trebui să ne grăbim, în jumătate de oră termină copilul cursul.
– Cinci minute, te rog!, îi răspunde el, fără să se uite la ea.
Femeia ține în mână un recipient cu o mască, sau ceva de genul acesta. Ezită puțin, apoi îi arată produsul:
– Uite, aș vrea să-mi iau ăsta.
– Ce e?
– Pentru curățarea tenului.
– Pentru curățare te speli pe față, nu mai lua toate prostiile, exclus!
Ea a pus produsul înapoi pe raft, cu regret în privire.
Mi-am amintit atunci de o prietenă veche, educată, o femeie cu carieră, venit bun și suflet mare. Și de o situație similară... Eram împreună la cumpărături când a vrut să-și ia o mască profesională pentru păr. L-a sunat pe soțul ei să-l întrebe dacă poate.
El a spus că „nu”, și ea a pus produsul la loc.
M-a uimit, fiindcă știam că are salariul ei și nu au probleme financiare. Mi-a explicat liniștit: „Oricum vede pe extrasul de cont. Mai bine așa...”
Atunci am înțeles ceva important: stima de sine și independența nu se măsoară neapărat în bani, ci uneori în libertatea de a face alegeri mărunte fără teamă.
Respectul pentru propria persoană nu înseamnă să te ridici deasupra celuilalt, ci să nu te micșorezi ca să încapi în limitele impuse de altcineva, dacă ele sunt aberante.
Într-o relație sănătoasă, „noi” nu anulează niciodată „eu”. Când permiți cuiva să decidă mereu în locul tău, la fiecare pas mic de tot, îl înveți fără să vrei că e firesc să o facă.
Adevărata dragoste nu controlează totul, ci respectă și lasă puțin loc și pentru spațiul personal. Când alegi mereu în locul cuiva, îi iei nu doar dreptul de a decide, ci și șansa de a fi el însuși.
Când iubirea devine control absolut, mai e iubire, oare?
