Am fost la un spectacol, aveam locuri pe rândul 4. Undeva, pe primul rând, aveau locuri un chef celebru de la un show culinar, împreună cu soția și copiii.
Piesa a avut o pauză de un sfert de oră. Fiind vorba de un spectacol mai lung de trei ore, cele 15 minute de respiro erau la fix să te dezmorțești puțin, așa că aproape toată lumea a ieșit din sală să se plimbe pe holurile operei, sau în curte. Foarte multe familii cu copii.
Chef-ul despre care vă povestesc a ieșit și el împreună cu familia sa la aer, așezându-se toți într-un loc puțin mai retras. Nu au avut liniște nicio clipă.
Constant, copii aduși de adulți de mână au dorit poze, autografe, îmbrățișări etc. Era vizibil agasat, dar cu prea mult bun-simț să-i respingă pe oamenii mari care-și împingeau copiii (mulți fără tragere de inimă) de la spate să tragă de el.
În acest timp, copiii chef-ului priveau, nu aș zice triști, dar niciun pic de veselie nu se putea vedea pe chipul lor, cum tatăl lor nu poate fi ,,prezent" alături de ei. Erau nevoiți nu să-l împartă, mai mult să-l ,,ofere" celorlalți. Deși era în timpul său liber, alături de familie, chef-ul nu putea să se bucure relaxat de o ieșire ca orice om, fiindcă mulți adulți din jur nu erau capabili să realizeze că nu este nici momentul și nici cazul să uite de orice fel de respect și să-i smulgă cu egoism ceva. Orice. O poză, o semnătură, o ,,poveste" pe care să o spună mai departe, de la o vedetă.
***
De curând, vorbeam la telefon în mașină, în parcarea unui magazin. În parcare, mai multe mașini. Chiar în fața mea, una deosebită. O mamă iese cu fiica de 10-11 ani din magazin, merg la o mașină undeva în stânga, parcată la nivelul celei deosebite, având un culoar de trecere între ele. Cum își așeza mama cumpărăturile liniștită în portbagaj, observă ieșind din magazin o vedetă. Un bărbat foarte cunoscut pe youtube, care se adresează mai degrabă unui public de cel puțin 16+, chiar dacă la un moment dat, în cariera sa, a participat la o emisiune pentru copii.
Omul-vedetă, îmbrăcat lejer de vară, avea atât în mâna stângă, cât și în mâna dreaptă câte o sacoșă. Păreau grele și erau pline ochi de cumpărături. Dintr-una ieșeau câteva fire de ceapă verde. Se apropie de mașina deosebită pe care o observasem în parcare, în dreptul portbagajului. Dar nu apucă să-l deschidă. În paralel, o vedeam pe mamă cum intră în trepidații, își împinge fiica zicându-i ceva la ureche și fuge la scaunul șoferului de la mașina sa, căutând ceva. Telefonul.
Fiica, vizibil emoționată, se duce ghiulea și ia în brațe vedeta, chiar dacă aceasta avea plasele grele în ambele mâini. Omului-vedetă i se citea pe față ,,fericirea" pentru situația în care se afla.
Culmea e că mama fetei se chinuia să le facă poze prin interiorul mașinii, nu am înțeles de ce nu a venit lângă ei. Ca să pară că nu e ceea ce pare?! :)
Bărbatul a dat să lase jos plasele, dar nu le-a lăsat, i-a zis ceva fetei, fata însă a rămas lipită strâns ca timbrul de scrisoare de mijlocul lui. Până la urmă, neavând de ales, omul se apleacă așa cum poate și lasă jos cu grijă cumpărăturile. Încearcă să o desprindă ușor, explicându-i ceva, cu un rânjet, pardon, zâmbet amabil pe față. Reușește să deschidă portbagajul și să așeze cumpărăturile acolo.
Fata nu-l slăbea deloc, mama filma printre tetiere. Omul vedetă o pupă pe fată pe creștetul capului, o strânge o dată în brațe într-un gest care s-a finalizat cu revenirea forțată la distanțarea optimă, se scuză zâmbind cu multă amabilitate, îi dorește toate cele bune, note mari și sănătate, se urcă în mașină și-o tulește.
Mama reapare lângă fiică, fac dansul bucuriei, îi arată pe telefon că a importalizat momentele, apoi pleacă fericite.
Mai penibilă de situația în care este pusă o vedetă în timpul liber, cu acest tip de abordare fără bun-simț la limita hărțuirii, este situația în care acești părinți, care procedează așa, își pun proprii copii. Practic îi forțează să manifeste un comportament lipsit de orice fel de respect și politețe față de cineva, atitudine care demonstrează doar egoism și lipsă de empatie.
Chiar dacă vorbim de spațiul public, chiar dacă vorbim despre persoane publice care în timpul lor liber sunt considerate a fi tot persoane publice. Rămân în discuție educația, bunul-simț și manierele. Nu în ultimul rând, modelarea personalității propriului copil.
Opinia mea despre felul în care unii părinți își încurajează copiii să se poarte atunci când se întâlnesc cu o persoană publică în timpul ei liber reiese clar din rândurile de mai sus. Din acest motiv, le-am explicat copiilor cu care am interacționat, că există momente potrivite pentru orice și momente nepotrivite.
Una este să-ți manifești afecțiunea față de un artist preferat la finalul unui concert, la un eveniment la care acesta participă ca profesionist și alta e să-i invadezi intimitatea în clipele în care este doar un om care-și face cumpărăturile sau care are grijă de proprii săi copii. În această situație, un zâmbet este suficient pentru a-i arăta afrecțiune și apreciere.
Totuși, părerile sunt împărțite. Îmi puteți scrie opinii despre astfel de situații AICI.
