Am petrecut foarte frumos la Mera în Venus, un resort perfect pentru familiile cu copii, de orice vârstă. Am povestit totul pe larg, într-un articol detaliat.

Până atunci, apropo de distracție, vedeți drăcovenia albastră din poză? M-a convins fi-miu să mă dau.

Ultima oară cred că eram de vârsta lui când m-am dat într-un tobogan acvatic, pentru că mie îmi plac distracțiile care nu-mi provoacă palpitații, nu știu să respir sub apă și stau în piscină ore în șir, dar mă ud fix până la gât, căci mă enervează să-mi intre apă în ochi, nas și urechi. Sunt genul care dă parcul de distracții pe spa și dacă ajung totuși acolo, prefer să mă uit.

În fine, zic hai să nu-l refuz, e minunat să învățăm de la copiii noștri, să le permitem să fie protectori cu noi, să le arătăm încredere etc. În plus, dacă liota de copii se distrează, pot și eu la 42.

Puștiul mi-a făcut instructajul:

- Hai mami, că e distractiv! Să nu te lași pe spate și când ajungi jos te ții de nas, cazi în picioare și gata, acolo te aștept eu.

Bun! Ajungem sus, el se dă și eu mă gândesc în timp ce aștept cu emoții să primesc undă verde de la un nene: cum a zis, să mă las pe spate sau să nu mă las pe spate?!

Nu am reflectat prea mult, că urmau și alte persoane și când ai intrat în horă trebuie să joci. Așa că mă așez, mă las cât pot de mult pe spate și pornesc. Dar cu ce viteză!

Nu mai puteam nici să mă ridic, mă simțeam ca o săgeată deja lansată, așa că am făcut ce am putut. În loc să mă țin de nas, am închis ochii, adică.

Ce să vă spun... în picioare sigur n-am aterizat. Am zburat la orizontală, dreaptă ca o franzelă, direct de pe tobogan în piscină, auzind parcă un ecou, ceva de genul ,,Amiiiii......!". Apoi, apă la bord!

M-am adunat și m-a tras fi-miu de mână, până ce am deschis ochii. Pe el îl durea burta de râs.

Zice:

- Mă uitam după tine și nu te vedeam, apoi ai trecut cu mare viteză, te-am și strigat Maaamii! Ce tare ești! Nu credeam că o să fii așa de curajoasă. Hai, ne mai o dăm o dată?


Ei, la așa replică ce să te mai vaiți de apa din nas și urechi în fața copilului? Mi-a trecut toată starea și am răspuns fără să clipesc: ,,Abia aștept!"

Am publicat mai multe poze AICI :).

condur

Un salut fără răspuns, un odorizant pentru toaletă și o podea udă. Despre înțelepciune

Am plecat ieri dimineață cu fiul meu. El a luat-o puțin înainte, să arunce ceva la tomberon. Când ne-am reîntâlnit la mașină, îmi spune:

Citește mai departe …

Eseul căruia i-a lipsit ceva

Fiul meu a avut de pregătit un eseu la engleză. Trebuia să promoveze un loc, o atracție turistică imaginară.

Citește mai departe …

Pâinea pentru tanti Anișoara

Dimineață, pe ploaie, am fugit la prima oră până la pachetomat să ridic un colet. Trebuia de aseară și, dacă nu mă grăbeam, riscam să fie trimis înapoi.

Citește mai departe …

Copiii nu au nevoie de libertate fără limite, ci de părinți care știu să spună și „nu”

O fetiță și-a rupt degetul. A căzut cu bicicleta pe o stradă nouă din localitate. Strada avea trotuare, dar fetița mergea pe carosabil, urmată de altă bicicletă pe care mergea sora ei mai mică.

Citește mai departe …

Pont pentru un somn bun

Astăzi făceam împreună cu fi-miu niște teme la matematică, la geometrie. Probleme cu triunghiul și liniile mijlocii.

Citește mai departe …

Comandă Agenda ,,Printre Rânduri"!

Publică materialul tău!

Trimite-mi pe e-mail o opinie personală, un articol, o creație literară sau pur și simplu câteva idei despre subiecte de interes public. Materialul poate fi publicat în secțiunea ,,Agora" a blogului meu, conform Termeni și Condiții.

Setări cookies